
Nota:
Am dedicat aceasta lucrare, tatalui meu, dar si tuturor bolnavilor de cancer si celor care au luptat alaturi de ei. Cu respect si plecaciune si un vesnic gand bun, celor plecati dintre noi datorita "celulei ucigase''.
Gând,Cuvânt, Intenție,Pretenție, Speranță. Omul.
Alfred Adler afirma că “Omul știe mai multe decât înțelege” și că “echilibrul psihic” este în permanență amenințat, datorită faptului că omul caută perfecțiunea și desăvârșirea. Așadar, viața solicită din ce în ce mai mult posibilitățile de adaptare ale omului și nevoia lui de cunoaștere,căci omul pleacă din lume cu două mari comori: cu faptele de iubire săvârșite și cu cunoștințele acumulate.
Platon împărțea, la vremea lui, lumea în spiritual și sensibil,existența fiind dedublată, sensibilul fiind ocupat cu lucrurile și obiectele concrete. Astfel, Frumosul, Binele, Adevărul,Ființa, Divinul stau de partea spiritualului.
Tot Platon a mai spus că sufletul este automișcare. Mai târziu, Aristotel avea să concluzioneze că sufletul este forma și actul prim al corpului.
Descartes vroia să cunoască punctul precis unde spiritul comunică cu trupul.
Chiar dacă unii filozofi au afirmat că procesele mentale nu vor putea fi măsurate vreodata și fiziologia a fost aceea care a descris prima procesele psihice inferioare (percepțiile, reflexele), ulterior apărând și psihofiziologia, și chiar dacă nu putem contesta mijloacele moderne de explorare a organismului uman, și progresele înregistrate în medicină în ultimii ani, în genetică, în imunologie, farmacologie, neurologie,endocrinologie, se pare că omenirea se află totuși în aceeași situație din antichitate,pe vremea lui Hippocrate, în jurul anului 400 î. Ch. , când a apărut pentru prima oară în literatura medicală acest cuvânt, “karkinos”, de la cuvântul grecesc, care, înseamnă crab.
Singurul în lume, în timp și spatiu care nu poate fi acuzat de rasisim, misoginism, sau care nu ține cont de vârstă și de culoare politică, nici măcar de vreun sistem de credințe sau religii este Cancerul.
O boala cronică. O grupare de celule anormale, care crește fără a putea fi controlată.
Tumorile maligne se situeaza pe locul al doilea, după bolile cardiovasculare, ca și cauză a decesului.
Despre cauzele cancerului încă se scriu pagini, se fac supoziții și niciodată nu se vorbește la singular. Pot fi: o cauză de mediu, o alta genetică și o alta, reprezentată de dimensiunea dinamico-energetică a personalităţii, de temperament.
Se mai spune despre cancer că este o boală a sufletului şi că, de aceea, trebuie vindecat mai întâi sufletul.
“Omul nu moare, ci se omoară”, spunea Seneca. Nici o boală nu este vreun musafir nepoftit. “De aceea, ascultați-mă,nu doar lucrurile necurate care intra în corpul omului îl murdăresc, ci multmai mult gândurile rele și necurate, care vin din inima omului, îimurdăresc ființa interioară și îi murdăresc și pe alții.Astfel, fiți atențila gândurile voastre, purificați-vă inimile și hrăniți-vă numai cu hrana pură."
În anul 1974 s-au pus bazele psihoimunologiei, Robert Ader vorbind de “îmbolnăvirile de supărare”. Astfel, medicina capătă caracter de știință socială, încercând să explice și să demonstreze că evenimentele sociale din viața unui om - sarcină, naștere, boli, divorț,deces - pot avea influențe decisive asupra psihicului și implicit asupra fizicului (prin scăderea sistemului imunitar). Se observă strânsa legătură dintre deprimarea sufletească și limfocitele T din sânge, predispozițiala boala a celor care nu au un climat psihic favorabil.
“Toate celulele corpului sunt însuflețite”(Victor von Weizsacker).
Așadar, putem afirma că mesajele psihice influențeaza în bine sau în rău sănătatea, și au legătură cu alterarea structurii și funcționării sistemului imunitar. O convorbire tăcută între sistemul nervos superior și apărarea organismului. Putem să înaintăm și să lansăm ipoteza că principala cauză a îmbolnăvirilor de cancer (fără să negăm și factorii de moștenire genetică și/sau modificări genetice deși 90% din cazuri apar la persoane fără istoric de tumori maligne în familie) sunt rănile și traumele sufletești.
Boala canceroasă a însoțit omul în toate timpurile, indiferent de progresele făcute în medicină sau în genetică. S-a exprimat mereu ca o afectare gravă fiziologică, deși s-a constatat că toți bolnavii au acuzat mai întâi neîmpliniri sufletești, traumepsiho-emoționale,procese în conștiință. Acea celulă ucigașă a fost “înduplecată” de multă suferință psihică.
Condiția de întrecere a acestei limite, se pare că trebuie să fie modificarea conștiinței umane.
Markeri psihologici în boala canceroasă. Ce presupun markerii psihologici în boala canceroasă.
Fără a intra prea mult pe ramura medicinei,voi face precizarea că majoritatea metodelor diagnostice (radiografie,computer-tomografie, mamografie, examen fizic) detectează tumori de cel puțin 1-2 cm mărime, în acest stadiu tumora conținând dejaminim 1 milion de celule. Un alt procedeu medical de investigare, îl reprezintă folosirea markerilor tumorali (umorali), substanțe care pot fi detectate în concentrații mari față de condițiile fiziologice, în ser, urină,sau alte fluide ale corpului, determinate prin metode biochimice sau imunochimice pentru a detecta un cancer și posibil și organul,de a stabili gradul de încărcătură tumorală dinaintea tratamentului, și de a monitoriza răspunsul la tratament. Dar criteriile de specificitate și sensibilitate de 100 % nu au fost îndeplinite încă de nici un marker tumoral cunoscut. În ciuda progreselor din lumea medicală,există anumite tipuri de cancer greu de depistat în faze incipiente, deoarece sunt asimptomatice. Astfel de boli tăcute sunt cancerul pancreatic, cel de rinichi, cancerul gastric, precum și anumite tipuri de leucemii depistate în rândul copiilor, unele tumori cerebrale .Și totusi, astfel deboli grave, chiar dacă nu se pronunță fizic decât în stadiile avansate, exprimă niște tipare de personalitate care nu sunt de neglijat.Este poate, rândul psihologiei să intervină în lupta cu această cumplită maladie și să procedeze la alcătuirea unor markeri, de data aceasta, psihologici, care să ajute,suplinească fiziologia.
“Nu exista aproape nici o afecțiune fizică în care să nu fieimplicate, direct sau indirect, ca efect sau cauză, o anumită emoție sau o anumită funcție mintală”. (H. Holland, Mentalpshysiology)
Psihosomatica, ca știință, poate fi vazută ca o învoială între medicină și psihologie,boala psihosomatică putând fi exprimată atât ca tulburare de tip funcțional-somatic, fără modificări organice patologice cât și ca tulburări de tip organic lezional. Ca știință ea poate fi utilizată cusuccess, de exemplu, în alergii și afecțiunidermatologice, în profilaxia și diminuarea efectelor stresului. Pielea “limită” a trupului (Enăchescu C, EnăchescuL. Polirom, 2008), reprezentând zona de contact a trupului persoanei cu mediulfizic extern, fiind sediul primar al factorilor fizici dar și ai emoției. S-a înțeles astfel, legătura dintre gând/cuvântși minte/trup, majoritatea urticariilor sau dermatitelor neavând cauze fiziologice, testele alergologice, cutanate sau sanguine, evidențiind valori normale. Și totuși afecțiunile psihosomatice se întâlnesc în stări alergice, afecțiuni digestive, dispneea pseudo-astmatică, dermatoze, hipertensiune arterială.
Noua medicină germanică, face legătura dintre psihic-creier și simptome. Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer). Doctorul RykeHamer, șef la clinicade Oncologie din München, a fost cel care a tratat cu succes peste 31 de mii de pacienți, doar stând de vorbă cu ei. Terapia lui explică o cauză a îmbolnăvirii, ca pe un program pecare mintea umana il construiește,în urma unei traume emoționale.Dupa medicul german (care a trecut, el însusi, printr-o astfel de situație traumatizantă), există și se dezvoltă clar o conexiune între cancer și șocurile emoționale și acest lucru determină în primulrând anumite anomalii în zone ale creierului. Există faza de îmbolnăvire, în momentul conflictului și faza de vindecare, în perioada postconflictului. Mai departe, medicul german precizează capacitatea umană de autovindecare. Și totuși,oamenii mor de cancer. Pe lângă vasta și îndelungata cercetare a acestui om de știință, imi permit să adaug câteva considerații:
Dacă omul are posibilitatea de autovindecare și dacă putem anticipa cancerul cu ajutorul imagisticii, prin scanarea creierului și observarea anumitor modificăriîn ariile corticale, cum putem ajunge la aceste identificări în cazul bolilor de cancer asimptomatice? Și nu doar atât. Este nevoie de mai mult, cum de altfel știm că nu toate șocurile emoționale procedeaza la cancer. Oamenii pot dezvolta diferite boli sau afecțiuni grave, datorită acestor amprente asupra psihicului.
Referindu-ma strict la boala canceroasă și legătura ei cu psihicul, completez cumva altfel, descoperirile acestui medic. Cred că predispoziția genetică pentru sensibilitatea sau slaba funcționare a unui organ, se poate evidenția imagistic, vazând astfel o legătură între genele umane și encefal. Mai precis, în momentul în care un anumit organ nu mai funcționeaza în limitele normale, secreează o corespondență a acestuia cu sistemul nervos central, dar având ca intermediar sistemul nervosvegetativ. Acesta din urmă controlează reflexele, respirația,activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea, ca și reproducerea.El ne poate da de veste, despre psihicul uman și deci despre evenimentele percepute de acesta. Ajungem astfel la nevoia impetuoasă de instituire a unor procedee de identificare a stărilor de manifestare psihică.
Cuvântul marker este tot mai des utilizat în zilele noastre. Există markeri biologici, genetici, medicali și sociologici ce definesc o condțtie care indică prezența sau predispoziția către anumite alterări ale stăriide sănătate/normalitate.
Noțiunea de markeri psihici și psihologici se îndreaptă spre anumite manifestări psihice, de personalitate, care sunt întâlnite în situații de boli grave și asimptomatice fiziologic. Din păcate sau din fericire, există subiecți/bolnavicare prezintă doar astfel de tulburări până în stadiile destul de avansate ale unor maladii.
Psihologiei îi revine, astfel ,sarcina, destul de dificilă să observe aceste “anormalități psihice” și în colaborare cu medicina de familie, sau medicina generală, precum și cu medicina de specialitate, să contureze un tablou clinic cât mai aproape deadevăr. Ținând cont căîn anumite stadii de boală (de exemplu, stadiul IV și chiar în metastazarea unui cancer), timpul este foarte prețios,(mai ales în cazul tumorilor invazive) acești markeri psihici și psihologici pot fi de un real folos pentru orientarea subiectului către metode de investigare și diagnosticare corecte. – Pentruca acești markeri să aibă / stabilească valori reale este nevoie de o scurta anamneză, un scurt istoric al subiectului, dar la care să participe, pe cât posibil și un membru constant al familiei(de obicei cel care petrece cel mai mult timp cu subiectul). În urma acestei anamneze se pot semnala modificări majore în comportament și personalitate, pe care, însa,subiectul nu și le poate observa și controla singur. Trebuie avut în vederecând și de când au loc aceste manifestari cât timp au loc și cum se desfășoara ele. Se pot observa și nota o anumită ciclicitate,intensitate și se pot descrie fenomene trăite de subiect.
În concluzie, folosirea, unor astfel de markeri,poate ajuta la diferențierea corectă a tulburărilor psihice, de personalitate și comportament ce pot fi întâlnite în anumite forme de cancer, de alte patologii (epilepsii, schizofrenii, etc).
-Ana- M. Filip-
Universitatea Ovidius, Sesiunea de Comunicari Stiintifice 2013 (publicat cu ISBN)
