ARHANGHELUL RAFAEL - http://www.oracolulingerilor.blogspot.com/

Arhaghelul Rafael

Rafael, din termenul ebraic "rapha": a vindeca si "el": Dumnezeu, înseamnă "Dumnezeu vindecă" sau "Vindecătorul Divin."

Povestea celor doi Tobias, tată şi fiu, este cea mai mare angelofanie din întreaga Biblie, totul desfăşurându-se în jurul manifestării Arhanghelului Rafael printr-un tânăr frumos pe nume Azarias. La sfârşitul lungii sale misiuni, Arhanghelul şi-a revelat identitatea şi numele său real, împreună cu scopul real al misiunii sale: "Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara. Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt." [Tobias 12:14-15] În această angelofanie, Sfântul Rafael se revelează ca fiind un vindecător divin nu doar a infirmităţilor fizice, orbirea bătrânului Tobias, dar şi a suferinţelor spirituale şi manifestărilor diabolice, cum era în cazul Sarei, soţia tânărului Tobias. Dacă Arhanghelul nu şi-ar fi asumat formă şi personalitate umană, n-ar fi fost posibil pentru el să se poarte atât de familiar cu oamenii, timp de câteva săptămâni consecutive, datorită temerilor instinctive ale oamenilor când sunt în prezenţa unor fiinţe celeste. Dacă tatăl sau fiul sau amândoi ar fi ştiut adevărata identitate a sa, de la început, misiunea Angelică n-ar mai fi putut fi realizată atât de bine cum s-a petrecut. Cu toate acestea, forma asumată şi în special numele şi paternitatea asumate - "Azarias, fiul marelui Ananias" – ar fi fost probabil considerată de unii ca un fel de înşelăciune sau minciună. Totuşi, perfecta sacralitate a Îngerilor se opune chiar şi apariţiei păcatului şi înşelăciunii, chiar şi în cazul a ceea ce numim noi minciuni justificate. Pentru a-şi realiza misiunea, a fost necesar pentru Înger să-şi asume o formă perceptibilă omului, o formă şi un nume uman. În acest caz, el şi-a asumat manifestarea unui Israelit, o tânără rudă chiar de-a lui a Tobias. Prin comandă divină, Arhanghelul trebuia să acţioneze foarte asemănător cu tânărul Israelit, Azarias, al cărui nume şi-l luase. Aşadar, nu a fost o minciună din partea lui când şi-a luat numele persoanei pe care o reprezenta în formă umană. Adevărata sa identitate s-a revelat la sfârşitul misiunii sale şi orice preconcepţie se crease în minţilor diverselor persoane pe care le întâlnise a fost complet eliminată şi aceştia au fost recunoscători Arhanghelului nu doar pentru nenumăratele sale ajutoare oferite ci şi pentru modul său de relaţionare cu ei ca fiinţe umane. Pe lângă acestea, Arhanghelul nu a ascuns un nume şi o personalitate umane şi şi-a luat alta în loc. Când a luat locul lui Azarias, el s-a manifestat exact aşa cum îşi şi spunea, Azarias.

Povestea Arhanghelului Rafael şi a celor doi Tobias este prea frumoasă şi instructivă pentru noi pentru a nu o lua în considerare: ne revelează modul în care Îngerii acţionează când iau formă umană. Natura lor Angelică, puterea lor, înţelepciunea, sfinţenia lor se manifestă în diverse incidente, în această naraţiune încântătoare. Arhanghelul este reprezentantul lui Dumnezeu, realizează planul lui Dumnezeu, acţionând ca un instrument al Providenţei Divine şi al Bunătăţii Divine.

Bătrânul, caritabilul şi piosul bătrân Tobias era orb şi zilele îi erau numărate. El îi dă fiului său câteva sfaturi bune şi îi spune că i-a împrumutat nişte bani lui Gabelus din oraşul Rages din Media, cu mulţi înainte, având pentru aceştia un document semnat de Gabelus. El dorea ca fiul său să se ducă să recupereze banii, dar dorea ca întâi să găsească pe cineva care să-l însoţească în acea lungă călătorie: "Găseşte-ţi un om care să te întovărăşească şi îi voi plăti eu şi du-te după argint până sunt încă în viaţă!"

În timp ce se petreceau acestea în casa lui Tobias, cerurile ascultau şi îi pregăteau lui Tobias însoţitorul, un "om credincios". Domnul i-a poruncit Arhanghelului Rafael să se manifeste ca un tânăr pe nume Azarias, pentru a-l însoţi pe tânărul Tobias în ţinutul Medes şi să aducă pace şi fericirea celor două familii cu teamă de Dumnezeu dar foarte nefericite. În timp ce tânărul ieşea din casă în căutarea unui însoţitor pentru călătoria sa, într-o dimineaţă, Arhanghelul Rafael a apărut acolo ca şi cum l-ar fi aşteptat, deghizat ca un "frumos tânăr bărbat." "Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu ştia. Şi i-a zis: "Poţi să mergi cu mine la Ragheşul Mediei? Cunoşti tu locurile acelea?"" În foarte scurt timp, Arhanghelul l-a informat pe tânărul Tobias că ştia drumul către Gabelus şi chiar îl cunoştea pe acesta, pentru că petrecuse ceva timp în acea zonă. El cunoştea foarte bine toată ţara aceea. Tobias cu greu putea crede o asemenea coincidenţă fericită. Imediat l-a dus pe noul său prieten şi însoţitor să îl prezinte tatălui său orb. Îngerul care ştia scopul misiunii sale, l-a anunţat în consecinţă cu cuvintele sale pe bătrânul orb, spunând: "Fericirea fie cu tine mereu!"

Neştiind cine este acela care îi urează fericire, bătrânul Tobias a răspuns: "Ce fericire pot să mai trăiesc eu, în întuneric, fără lumina ochilor." În acest moment Arhanghelul Rafael devine mai explicit, exprimând atât o promisiune cât şi o profeţie: "Fii curajos, pentru că este de la Dumnezeu [Dumnezeu vindecă – era numele lui Rafael]." El nu putea spune mai mult ca să creeze suspiciune şi să-şi reveleze adevărata identitate. Bătrânul Tobias a considerat aceste cuvinte ca ceva de bun augur şi nu le-a dat mare atenţie – auzise asemenea cuvinte deseori în trecut. El era acum preocupat de călătoria fiului său şi dorea să fie sigur că viaţa singurului său fiu şi o parte a averii sale era pe mâini bune. După ce a auzit că tânărul însoţitor nu era altul decât Azarias, fiul marelui Ananias, a remarcat: "Eşti dintr-o mare familie." Bătrânul Tobias, precum ruda sa Gabelus, mai târziu în această povestire, îşi exprimă credinţa în protecţia şi ghidarea Îngerilor păzitori. Neştiind că un Arhanghel este cel care îl însoţeşte pe fiul său, el spune: "Du-te cu omul acesta şi Dumnezeu, Cel care locuieşte în ceruri, va îndrepta calea voastră şi îngerul Lui va merge împreună cu voi!" Date fiind aceste circumstanţe, atât el cât şi soţia sa ar fi fost foarte îngrijoraţi în timpul lungii absenţe a fiului lor. Un gând însă, cu toate acestea, a fost mereu prezent în mintea bătrânului Tobias, în această perioadă de aşteptare: "Fiul nostru este în siguranţă!"

Atât de lipsită de griji şi de plină de bucurie a fost călătoria tânărului Tobias! A călătorit în compania fericită a unui Înger! El cunoştea atât de bine drumul. N-avea nici o îndoială cu privire la cineva sau la ceva din cei sau ce se petrecea pe drum. Era mereu vesel, niciodată obosit sau adormit. Atât de blând şi de calm în conversaţie şi totuşi plin de respect şi de grijă. Era profund spiritual şi devotat în rugăciunile sale, pur în toate cuvintele şi acţiunile sale. Cât de adevărate şi inspirate au fost cuvintele bătrânului Tobias când, consolându-i soţia îngrijorată, i-a spus: "Căci un înger bun va merge împreună cu el, şi va avea izbândă la drum şi se va întoarce sănătos."

Textele sacre remarcă faptul că atunci când tânărul Tobias şi-a început călătoria în compania Îngerului său, câinele său l-a ghidat tot drumul către Răsărit. Tobias era unul din miile de Israeliţi care trăiau sub ocuparea Babiloniană. Unii dintre ei se stabiliseră în provinciile învecinate, precum Mesopotamia, Asiria şi Media. Exact în această din urmă provincie, Media, trăia ruda lui Tobias, Raguel, împreună cu familia sa. Nu acesta era scopul călătoriei sale spre Răsărit, dar aici vroiau Domnul şi Îngerii Săi ca el să meargă, în timp ce tatăl său îl trimesese să aducă banii de la Gabelus, din oraşul Rages, din munţii Ecbatana, în Media. Îngerul, deviind călătoria, şi-a realizat şi mai bine misiunea sa, aducând neaşteptată fericire şi bucurie în trei familii.

Părăsindu-şi oraşul natal, marele oraş Ninive, în acea dimineaţă, Tobias şi ghidul său au ajuns la râul Tigris chiar înainte să se lase întunericul. Ei au decis să-şi petreacă noaptea pe malul râului Tigris. Aici, Arhanghelul Rafael începe să-şi reveleze cunoaşterea şi experienţa medicală. În acelaşi timp, el a făcut rost de mâncare pentru acea seară şi pentru tot restul călătoriei.

Obosit de drumul lung din acea zi, tânărul Tobias s-a dus să îşi spele picioarele în apa rece, înainte să se culce. Acolo a văzut unui peşte monstruos care venea spre el, parcă pentru a-l ataca. A fost foarte înspăimântat şi a început să ţipe după ajutor: "Domnule, sare la mine!" Ghidul său Angelic, fără a-i veni în ajutor, i-a spus ce să facă, dându-i indicaţii şi inspirându-i încredere. La sfârşitul acestei prime zile, tânărul Tobias încă nu se obişnuise cu ghidul său, întrucât îi spunea încă Domnule. Mai târziu îi va spune frate. Când monstruosul peşte a fost adus la mal, a fost tăiat, prăjit şi sărat. "Spintecă peştele şi ia-i inima, ficatul şi fierea şi păstrează-le!", a ordonat Îngerul, "pentru că acestea sunt leacuri folositoare." Acestea, fără îndoială, i s-au părut leacuri ciudate tânărului Tobias şi a dorit să ştie la ce folosesc şi cum. În acest moment începe el să fie mai încrezător şi mai plin de afecţiune faţă de ghidul său ceresc: "Te implor, frate Azarias, spune-mi la ce sunt bune aceste remedii, pe care mi-ai spus să le păstrez din peşte." Îngerul i-a explicat virtuţile medicale ale acestor părţi din peşte. Mai multe detalii practice îi sunt oferite la momentul potrivit pentru utilizarea lor. Ficatul peştelui era ingredientul material necesar exorcizării viitoarei soţii a lui Tobias de influenţa demonului care o poseda. Fierea era utilă în vindecarea orbirii bătrânului Tobias.

Arhanghelul Rafael fusese trimis de Dumnezeu pentru a vindeca şi alina două suflete îndurerate, bătrânul Tobias şi fiica cea tânără a lui Raguel, Sara, văduva a şapte bărbaţi, toţi morţi în prima lor noapte după căsătorie.

Pe când ce se lăsa noaptea, la sfârşitul unei alte zile a lungii sale călătorii, tânărul Tobias s-a întors către ghidul său punându-i o simplă întrebare: "Unde vom poposi când ajungem în oraş?" Aici începe prima parte a misiunii lui Rafael. El trebuia să-l convingă pe tânărul Tobias să se căsătorească cu Sara, fiica lui Raguel, şi în acelaşi timp să o vindece pe aceasta de influenţa demoniacă şi de tulburările ei. Era o problemă foarte delicată, datorită sinistrelor zvonuri despre tânăra femeie care ajunseseră în Ninive, ca ea fiind cauza morţii a celor şapte bărbaţi. Tânărul Tobias le cunoştea deja şi se temea din cauza asta de compania ei. La întrebarea referitoare la unde vor poposi la sfârşitul călătoriei, Rafael a propus casa lui Raguel şi lui Tobias să o ceară în căsătorie pe Sara, propria sa verişoară. "Am auzit," a răspuns Tobias, "că a fost căsătorită cu şapte bărbaţi care toţi muriseră. Mai mult, am auzit că un demon îi omorâse." Puteţi să vă imaginaţi că tânărul bărbat ar fi cerut-o în căsătorie pe această femeie? Arhanghelul Rafael l-a convins şi, mai mult de atât, căsătoria lor a fost foarte fericită, binecuvântată cu viaţă lungă şi sănătoasă, încât amândoi au trăit să-şi vadă nepoţii nepoţilor până la a cincia generaţie. Instrucţiunile despre căsătorie care i-au fost date tânărului Tobias de Arhanghelul Rafael au rămas un ideal de perfecţiune morală pentru cuplurile căsătorie pentru toate timpurile. Rugăciunea, controlul şi intenţiile pure aduc binecuvântări sufletului şi îndepărtează toate influenţele demoniace. Tânărul Tobias a ascultat cu atenţie sfaturile cerescului său ghid şi, mai târziu, a îndeplinit foarte exact instrucţiunile sale, repetându-le întâi miresei sale: "Suntem copiii sfinţilor şi nu trebuie să ne comportăm precum păgânii care nu au nici un Dumnezeu."

În timpul încântătoarei reuniuni de familie din casa lui Raguel, descrisă în şapte capitole ale cărţii lui Tobias, a avut loc o luptă nevăzută în lumea spiritelor. Tânărul Azarias (Arhanghelul Rafael) a lipsit puţin de la adunare pentru a participa la o altă misiune a sa. În timpul acestor câteva minute, Rafael, în numele şi cu puterea lui Dumnezeu, "a luat demonul şi l-a legat în deşertul din partea de sus a Egiptului." Acest demon, Asmodeus, care adusese atâta suferinţă Sarei şi familiei sale, era însuşi Satana. Odată cu exilarea demonului, fericirea, pacea şi toate binecuvântările s-au revărsat asupra casei lui Raguel. După ce şi-a împlinit misiunea, tânărul Azarias a revenit la masa de nuntă, slăvind în acelaşi timp chipul lui Dumnezeu din ceruri. În următoarea dimineaţă, lăsându-l pe Tobias cu mireasa sa fericită, el şi-a continuat călătoria, însoţit de patru servitori şi două cămile. L-a găsit pe Gabelus şi a luat banii pentru bătrânul Tobias iar, la întoarcere, l-a adus pe Gabelus la masa de nuntă a rudei tânărului Tobias.

Urma acum ultima parte a misiunii încredinţate lui Rafael, Arhanghelul. Aducând fericire şi bucurie Sarei şi familiei ei, era acum momentul să aducă o şi mai mare bucurie bătrânului Tobias şi soţiei sale.

Ritmul lent al caravanei care însoţea mireasa la Ninive nu era pe placul Arhanghelului care cunoştea durerea şi îngrijorarea bătrânilor părinţi ai lui Tobias: "Frate Tobias," a spus Arhanghelul, "tu ştii cum l-ai lăsat pe tatăl tău. Te rog, să mergem noi mai repede şi să lăsăm familia să ne urmeze, împreună cu soţia şi cu restul caravanei." Tobias a fost de acord şi, luând cu el fierea peştelui, el şi Îngerul au început să meargă mai repede decât restul caravanei, fiind urmaţi de câine. Era acum momentul sa îi transmită instrucţiunile finale pentru utilizarea fierii: "Tobie, ştiu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă. Să ungi ochii lui cu fiere şi el va simţi usturime, îi va freca şi va cădea albeaţa şi te va vedea."

Între timp, bătrâna mamă a lui Tobias îşi aştepta fiul, pe deal, scrutând zilnic, îngrijorată, orizontul. În sfârşit, într-o zi, câinele lui Tobias, alergând înaintea lor le-a adus vestea fericită, dând bucuros din coadă. Toate aceste elemente umane şi pământeşti se combină într-o încântătoare povestire despre Îngeri şi oameni

Totul s-a petrecut aşa cum a promis Îngerul. Bătrânul Tobias a început din nou să vadă. În acest moment, inima tânărului Tobias s-a umplut de recunoştinţă, iubire şi admiraţie pentru minunatul său ghid – atât de mare a fost ajutorul pe care îl primise de la el. Fiind martorul vindecării miraculoase a tatălui său, el nu avea cuvinte să îşi exprime fericirea: "Ni s-au petrecut multe lucruri bune cu ajutorul lui," îi tot spunea el tatălui său. Bătrânul Tobias a înţeles că Dumnezeu fusese acela care realizase aceste minuni prin tânărul Azarias şi astfel, plin de respect, îl numeşte om sfânt: "Ce putem să îi dăm acestui om sfânt?"

Dumnezeu nu permite omului să rămână în greşeală, deghizându-şi pentru aceasta spiritele care îl ajută. Mai devreme sau mai târziu, adevărul despre ele va ieşi la iveală. Timp de mai multe săptămâni la rând, Arhanghelul Rafael a acţionat având formă şi nume umane. Acum că misiunea sa se finalizase cu succes, el i-a pregătit pe cei doi prieteni ai să, tată şi fiu, pentru o mare surpriză – revelarea sa. În momentul acela, amândoi i-au oferit cu umilinţă jumătate din tot ce adusese fiul, ca plată pentru ajutorul lui, tânărul "Azarias" răspunzându-le cu o minunată explicaţie despre motivul pentru care Dumnezeu îi binecuvântase. El i-a amintit bătrânului Tobias tot binele pe care îl făcuse la vremea lui, dărnicia sa, compasiunea sa, răbdarea sa, milostenia sa şi rugăciunile sale fierbinţi. Începe astfel să li se reveleze gradat pentru a nu-i speria. Enumerarea tuturor faptelor bune şi secretele sufletelor lor cunoscute doar de Dumnezeu sunt primul pas al revelaţiei. Al doilea pas este declaraţia: "Domnul m-a trimis să te vindec şi să o aduc pe Sara soţie fiului tău, eliberând-o de demon." Al treilea pas final îi putea speria şi tulbura, deci el începe cu a-i asigura în cuvinte blânde: "Pacea fie cu voi. Nu vă temeţi!" În timp ce spunea asta, atât tatăl cât şi fiul au căzut cu feţele la pământ pentru că brusc, forma umană a lui Azarias s-a transformat în cea a unui Arhanghel de lumină şi frumuseţe, urmată de revelaţia finală: "Eu sunt Îngerul Rafael, unul din cei şapte, care sunt alături de Domnul... când am fost alături de voi, am făcut-o din voinţa lui Dumnezeu: slăviţi-L şi aduceţi-I binecuvântări." Aceasta este singura recompensă pe care o acceptă, fără vreo alta materială, bani, vite şi haine oferite generos de bunii săi prieteni. Cu toate acestea, ei mai puteau avea îndoieli pentru că îl văzuseră pe înger mâncând şi bând ca orice altă fiinţă umană şi ştiau că Îngerii nu mănâncă şi beau precum oamenii. Acestei îndoieli secrete, el le-a răspuns spunându-le: "S-a părut într-adevăr că am mâncat şi băut cu voi, dar foloseam mâncare şi băutură invizibilă, care nu poate fi văzută de oameni." Acum că lucrarea sa se încheiase şi ei ştiau că Dumnezeu îşi trimisese Îngerul să îi binecuvânteze, era momentul să se întoarcă în Paradis: "Este acum momentul să mă întorc la cel care m-a trimis. Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu şi vestiţi-I minunatele lucrări." Apoi, Arhanghelul şi-a reluat forma invizibilă şi s-a întors în lumea Îngerilor.

Rafael, Vindecătorul Divin, se pare că a acţionat şi în Ierusalim, în zilele ui Cristos, în balta Bethsaida de lângă Poarta Oilor. În cele cinci porticuri care înconjurau balta erau mulţi oameni bolnavi, aşteptând ca Îngerul să acţioneze în apa bălţii, pentru a vindeca imediat pe oricine întra în ea: "Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut." [Ioan 5:4]

Dătătorul de sănătate, Sfântul Rafael, mai poate fi observat şi în vindecările miraculoase care s-au petrecut până în zilele noastre, în multe locuri sacre ale lumii creştine.

CANCERUL ESTE VINDECABIL.

http://www.jurnaltv.ro/video/Lumea_fara_cancer_-_Vitamina_B17

REZUMAT - PE INTELESUL TUTUROR

Trei descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vieţii noastre - Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.
Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.
Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.
Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat.
Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”, veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că  cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.
Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.
Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.
Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.
Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?
În primul rând prin EMOŢII.
Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.
Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.
Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.
Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoareExistă încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care sunt formaţi atomii, adică nişte particule micuţe de lumină, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu aparate specifice.
În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus, cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.
Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă ii ţinea conectati.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimenteSenimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta, a fost izolat ADN de la diferite persoane,  în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale.
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa  molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.
Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie. S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.
Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată de îndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.
Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacţiile  biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic, foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.
Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta, indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.

Concluzia?Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.
Fragmente din FILMUL “Legea rezonanţei” În documentar apar oamenii de stiinta: Dr. Bruce H. Lipton, Gregg Braden, dr. Rupert Sheldrake, Prof. Dr. Dr. Ervin Laszlo, Prof. Dr. Fritz A. Popp, Lynn McTaggart Bärbel Mohr, Prof. Dr. James Hurtak, Dr. Masaru Emoto, dr. Eric Pearl, prof. dr. Hans-Peter Dürr, Dr. James L. Oschman, Dr. John Hinwood, Dr. James M. Sigafoose, Patricia Atanas, Dr. Peter Bancel, Renée Coltson, dr. Desiree Hurtak, Anna Rocker, Isabelle de Fallois, Michaela Merten, Julia Franckh, Fantuzzi, Lionel Wharton si Max Alberti.

SANATATEA EMOTIONALA-CHIRURGIA EMOTIONALA APLICATA BOLILOR INCURABILE

Drogurile care te fac sa te simti bine sunt aproape irezistibile. De la cafeina la cocaina, omul este intr-o continua cautare dupa ceva care sa-l ajute sa se elibereze de sub stresul paralizant si presiunile strivitoare care alcatuiesc atat de mult din viata moderna. insa, in timp ce dole privind nocivitatea acestor substante se aduna tot mai mult, oamenii de stiinta descopera ca un organism sanatos este capabil sa-si fabrice singur substante euforizante, lipsite de efecte daunatoare si capabile sa promoze sanatatea.

Este posibil ca organismul nostru sa fabrice droguri\"?
Da. Daca prin drog se intelege o substanta chimica, atunci organismul uman produce mii de droguri in fiecare zi. Daca prin drog se intelege o substanta folosita pentru a trata o boala, raspunsul este tot afirmativ. Organismul uman se afla angajat intr-un permanent efort de a se vindeca pe sine.

Ce fel de substante euforizante produce organismul uman ?
Cele mai puternice substante de acest fel sintetizate in laborator sunt narcoticele. Narcoticele blocheaza transmiterea durerii si produc senzatii extreme de bine, de euforie. Tocmai de aceea sunt foarte utile pentru combaterea durerilor intense, ineviile. In timp insa, ele pot deveni nocive si dau dependenta,
Relativ recent, oamenii de stiinta au descoperit ca organismul isi fabrica substante similare narcoticelor pentru uz propriu. Aceste substante pot fi grupate sub termenul general de endorfine.
Sunteti curiosi sa vedeti acesti hormoni in actiune? Nu aveti decat sa observati, cu prima ocazie in care va loviti cu piciorul de ceva tare, cat de repede scade in intensitate durerea de la inceput si cum se instaleaza in locul ei o senzatie de amorteala binefacatoare. Persoanele ranite in accidente de circulatie sau soldatii raniti in timpul luptei rareori isi dau seama de la inceput cat de grav sunt raniti. Unii sportivi pot suferi chiar fracturi in focul competitiei, fara sa simta nici o durere pana ce partida nu s-a incheiat. Toate acestea sunt exemple in care putem vedea endorfinele la lucru.
Cu ani in urma, dr. Hans Selye a constatat ca teama si mania pot declansa o descarcare masiva de adrenalina in organism. Ratiunea acestei descarcari este cresterea disponibilului de energie, care permite persoanei in cauza fie sa lupte cu, fie sa fuga de sursa pericolului.
Cercetari ulterioare au aratat ca frica si mania pot prejudicia organismul, daca persista timp mai indelungat. De asemenea, si alte emotii negative - durerea, ura, amaraciunea si resentimentele -, in cazul in care se prelungesc in timp, pot epuiza mecanismele de supravietuire in conditii de urgenta si pot slabi apararea organismului impotriva bolilor.

Daca emotiile negative pot fi distructive, ce se poate spune despre asa-numita gandire pozitiva?
Norman Cousins a deschis calea catre un domeniu complet nou atunci cand a reusit sa se vindece de o boala fatala, incurabila, folosind ca mijloace terapeutice emotii pozitive, ca rasul, bucuria, dragostea, recunostinta si credinta - alaturi de alte metode terapeutice de bun-simt. De atunci incoace, specialistii in materie de psihoneuroimunologie au izolat multe dintre substantele pe care creierul le secreta sub influenta acestor emotii. Ele nu sunt altceva decat endorfine, iar printre efectele lor majore se numara favorizarea insanatosirii, intarirea sistemului imunitar si mult dorita si minunata senzatie de bine.

Vreti sa spuneti ca organismul nostru produce substante care pot fie vindeca, fie vatama?
Emotiile constituie o parte cu totul speciala a umanitatii noastre. Emotiile negative favorizeaza imbolnavirea, in timp ce emotiile pozitive exercita un efect benefic asupra fiecarei parti a organismului. De exemplu, orice medic stie ca nu trebuie sa inchida usa sperantei pacientilor aflati in ultimele stadii de suferinta. Medicul care, plin de interes si compasiune pentru starea pacientului, ii spune acestuia cu incredere si optimism: "Presimt ca dumneavoastra sunteti tocmai acel unul din zece care invinge aceasta boala" va ramane deseori surprins sa constate ca profetia sa s-a implinit. insa aceasta este cu totul altceva decat a spune: "Aveti numai o sansa din zece de a supravietui".

Ce altceva poate favoriza sinteza acestor hormoni?
Stim deja de multa vreme ca exercitiul fizic este benefic pentru organism. Insa oamenii de stiinta au observat, la un moment dat, ca starea de bine care urmeaza dupa efectuarea exercitiilor fizice nu putea fi explicata doar prin efectul de crestere a formei fizice. Se mai petrecea si altceva, si acest altceva s-a dodit a fi o crestere a productiei de endorfine.
De unde putem sti ca aceste stari sau senzatii de bine nu sunt doar un rezultat al gandiriipozitive?
Atat efectul narcoticelor, cat si cel al endorfinelor pot fi anulate de catre o anumita substanta chimica, pe care medicii o folosesc in tratamentul abuzului de droguri. Daca se da aceasta substanta unei persoane a carei durere era calmata cu morfina, durerea va reaparea aproape imediat. In mod similar, daca se administreaza aceasta substanta unei persoane care se simte excelent ca urmare a productiei proprii de endorfine, starea de bine a acestei persoane va disparea ca prin farmec. Pur si simplu.
Secretia de endorfine creste ca urmare a gandirii pozitive. Rezolvarea conflictelor, alungarea urii si resentimentelor, cultivarea unor atitudini iertatoare, generoase si recunoscatoare, descoperirea unei credinte puternice - hranirea unor astfel de emotii este in masura sa creasca semnificativ productia de endorfine la nivelul creierului si sa intareasca abilitatea organismului de a rezista asaltului bolilor. Iar daca la acestea mai adaugam o plimbare zilnica, este ca si cum am adauga glazura unei prajituri.