CORELATII ENERGETICE

Acupuncture

vineri, 30 august 2013

SIMBOLISTICA - CRUCEA


SIMBOLISTICA - CRUCEA
 
 
Crucea Alfa şi Omega
Această cruce latină completată de literele Alfa şi Omega ne aminteşte că, deşi Iisus Hristos a murit pe cruce pentru răscumpărarea păcatelor noastre, el continuă să domnească veşnic peste Împărăţia Sa.
 
Crucea cu ancoră
Simbolizează nădejdea creştinilor în ajutorul lui Iisus Hristos. Crucea a fost utilizată şi ca emblemă a Sfântului Clement, episcop la Roma, despre ea tradiţia susţinând că ar fi fost legată de o ancoră şi aruncată în mare de împăratul Traian.
 
Crucea Botezătorului
Această cruce greacă este suprapusă peste litera din alfabetul grecesc "chi", care este şi prima literă a numelui lui Hristos (Christos). Ea formează o cruce cu opt braţe. Cum numărul opt este simbolul renaşterii sau al regenerării, această cruce este frecvent utilizată drept cruce a botezului.
 
Crucea trilobată
Este cea mai răspândită formă a crucii, ea evocând Sfânta Treime prin capetele sale în formă de trifoi.
 
Crucea bizantină
Crucea bizantină este folosită mai ales în Biserica ortodoxă greacă.
 
Crucea Patimilor, în trepte
Cele trei trepte pe care este aşezată crucea latină simbolizează patimile lui Iisus Hristos pe drumul Golgotei sau, mai ales, cele trei virtuţi creştine, care sunt credinţa, speranţa şi iubirea.
 
Crucea celtică, irlandeză
Unul din cele mai vechi simboluri folosite ale crucii. Această cruce era folosită de celţii creştinaţi din Marea Britanie şi din Irlanda.
 
Crucea învingătorului, a victoriei
Această cruce este completată cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Iisus (IC) şi cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Hristos (XC), în partea de sus, şi cu denumirea grecească pentru victorie (NIKA), în partea de jos. Barele scurte amplasate deasupra literelor indică faptul că este vorba de abrevieri.
 
Crucea ornamentată (Crosslet)
Cruce formată din patru alte cruci de dimensiuni mai reduse, ansamblul fiind o reprezentare grafică a răspândirii Evangheliei către cele patru zări ale pământului. Această versiune ornamentată este aşezată pe un caroiaj care formează, la rândul său, alte patru cruci.
 
Crucea răsăriteană
Crucea de această formă este utilizată în special de Biserica ortodoxă rusă. Bara superioară reprezintă forma abreviată a inscripţiei "INRI" care a fost aşezată deasupra capului lui Iisus Hristos din ordinul lui Pilat. Semnificaţia barei inferioare înclinate s-a pierdut în negura istoriei. Potrivit folclorului, se spune că Iisus Hristos ar fi avut un picior mai lung; sau, potrivit altei legende, că marele cutremur care s-a produs la moartea Lui a făcut să se încline crucea. O altă explicaţie (probabil şi cea mai corectă) este aceea că, crucea înclinată este reprezentarea crucii Sfântului Andrei. Se consideră că Sfântul Andrei este cel care a introdus creştinismul în Rusia.
Crucea crenelată
Această cruce heraldică evocă crenelurile unei fortăreţe sau ale unui castel, putând fi folosită în această formă ca simbol al "Bisericii militante" (biserica luptătoare, prin contrast cu biserica triumfătoare - adică toţi cei care au urcat la Dumnezeu).
 
Crucea floare-de-crin
Asemănătoare crucii cu motiv floral (prezentată mai jos), această cruce evocă Sfânta Treime şi Învierea.
 
Crucea florală
Capetele în formă de crin ale acestei cruci evocă Sfânta Treime.
 
Crucea grecească
Formă arhaică a crucii, având braţele de dimensiuni egale.
 
Crucea ionică
Este crucea pe care Sfântul Columb a dus-o pe Insula Iona în secolul al VI-lea.
 
Crucea de Ierusalim, a cruciatului, formată din cinci registre
Această formă complexă se compune dintr-o cruce principală, la rândul ei formată din patru cruci în forma literei T, care este o reprezentare simbolică a Legii vechi-testamentare. Cele patru cruci greceşti de dimensiuni mai reduse reprezintă împlinirea Legii prin învăţăturile evanghelice ale lui Iisus Hristos. Unii exegeţi furnizează interpretarea conform căreia ea ar reprezenta activitatea misionară a Bisericii, care a răspândit cuvântul Evangheliilor în cele patru zări ale lumii. Iar alţii susţin că cele cinci cruci ar simboliza cele cinci răni pe care le-a primit Iisus Hristos pe cruce (mâini, picioare şi coastă). Această cruce a apărut pe blazonul lui Godfrey de Bouillon, primul rege al Regatului creştin al Ierusalimului. Ea este integrată în heraldica cruciaţilor.
Crucea latină
Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.
 
Crucea latină (cu proclamarea)
Iniţialele în alfabet latin simbolizează inscripţia de pe crucea lui Iisus Hristos, scrisă din porunca lui Pilat: "Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum - Iisus din Nazaret, regele iudeilor"
Ioan 19:19 Pilat pregătise o inscripţie care a fost fixată pe cruce. Ea suna astfel: "IISUS DIN NAZARET, REGELE IUDEILOR". 20 : "Mulţi evrei au citit acest semn, fiindcă locul în care Iisus a fost răstignit pe cruce era aproape de cetate, iar semnul a fost scris în aramaică, latină şi greacă". (NIV)
 
Crucea malteză
Cele opt vârfuri exterioare simbolizează regenerarea. Unii susţin că ar reprezenta cele opt virtuţi. Crucea apare pe blazonul Cavalerilor Ioaniţi, aceiaşi care au fost alungaţi de turci din Insula Rodos şi s-au refugiat în Insula Malta . Malta este insula pe care a naufragiat corabia Sfântului Pavel.
 
Crucea Naşterii Domnului
Această cruce în formă de stea aminteşte povestea Naşterii lui Iisus Hristos, anunţând scopul pentru care El s-a întrupat.
 
Crucea pontificală
Această cruce este emblema oficială a papalităţii. Ea nu poate fi folosită decât de Papa însuşi. Se spune că cele trei bare orizontale ar reprezenta cele trei răspântii de pe Golgota. Mult mai probabil, ele simbolizează cele trei direcţii ale autorităţii papale : Biserica, pământul şi cerul.
 
Crucea pătimirii
Capetele ascuţite ale acestei cruci latine reprezintă pătimirea lui Iisus Hristos răstignit pe cruce.
 
Crucea "Patee"
Această cruce este frecvent confundată cu crucea malteză. Este o cruce a Ordinului lui Hristos si are origine templiera. Reprezintă varianta crucii "Patee" inscrisa in patrat.
 
Crucea "Patee" - varianta
Are aceleaşi semnificatii ca si precedenta numai ca este inscrisa in cerc.
 
Crucea patimilor
Această cruce simbolizează crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este una dintre crucile care apar pe mantia Cavalerilor Templieri. Se pare ca este crucea pe care le-a fost oferită spre a o purta de catre Papa Eugeniu in 1146.
 
Crucea templieră
Cruce care apare pe scutul cavalerilor templieri si pe pânzele corabiilor Ordinului. Crucea apare aplicată pe rasa calugarească care se afla sub mantia de cavaler.
Crucea patriarhală
Această cruce ecleziastică purtată de patriarhi apare frecvent reprezentată în arta creştină. Bara superioară simbolizează inscripţia plasată pe cruce de Pilat. A fost adoptată de cardinali şi de episcopi ca semn distinctiv al rangului în ierarhia bisericească.
 
Crucea episcopală (Pommee)
Capetele în formă de măr simbolizează roadele vieţii creştineşti. Fiindcă acest motiv era reprezentat pe veşmintele preoţeşti în perioada creştinismului timpuriu, crucea în această formă este uneori denumită cruce episcopală.
 
Crucea Sfântului Andrei
Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a simţit că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se facă o cruce de formă diferită. Crucea Sfântului Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii şi al martiriului.
 
Crucea în T
Crucea de forma literei T din alfabetul grecesc este cea mai simplă dintre toate cruciformele. Este frecvent folosită drept cruce a profeţiei, sau cruce vechi-testamentară, fiindcă reprezintă semnul pe care, conform tradiţiei, l-au făcut israeliţii cu sângele mielului jertfit pe stâlpii din Egipt în noaptea dinaintea trecerii miraculoase a mării. Crucea de forma literei T este frecvent reprezentată în chip de stâlp pe care a ridicat Moise şarpele de aramă în pustia Egiptului.
 
Crucea triumfului Împărăţiei lui Iisus Hristos pe pământ
Această cruce simbolizează triumful şi venirea Împărăţiei lui Iisus Hristos. Este frecvent întâlnită în arta religioasă creştină, fiind reprezentată în vârful sceptrului purtat de Iisus Hristos care domneşte cu slavă peste Împărăţia Sa.
 
 
NON NOBIS DOMINE NON NOBIS, SED NOMINI TUO DGLORIAM !

vineri, 2 august 2013

APA


Apa, din punct de vedere chimic vorbind are o structură simplă, este formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen. Deși molecula de apă este atât de banală, viața nu poate exista în lipsa ei.

Importanța apei pentru om
În lipsa apei nu se poate realiza formarea, difuziunea, transformarea, transportul, activarea, dezactivarea, combinarea și recombinarea atomilor, sarcinilor (ionilor) și a moleculelor, reacții biochimice (reacții de oxidoreducere, de hidratare, hidroliză, etc.) dar și fizice (dizolvare, procesele de membrană, presiune, etc.). Se știe că deshidratarea conduce la întreruperea fluxurilor energetice și metabolice, ceea ce înseamnă că omul își atenuează până la dispariție capacitățile bioelectrice și catalitice specifice materiei vii.
Rolul apei în organismul uman
Apa participă la numeroase procese importante ce au loc în corpul uman, cum ar fi:
-         Realizarea absorbției și a digestiei,
-         Dizolvarea și transportul unor substanțe (minerale, săruri, ionu, compuși organici, etc.)
-         Biodegradarea și evacuarea unor substanțe toxice sau nespecifice,
-         Realizarea echilibrului acido-bazic și a osmozei,
-         Reglarea temperaturii corpului,
-         Respirația și nutriția celulară,
-         Realizarea unui mediu de reacție pentru procesele biochimice (hidroliză, hidratare, oxido-reducere, etc.)
-         Asigurarea continuă a schimburilor de substanțe dintre mediul extern și cel intern.
Procentul apei din corpul uman
Aproximativ jumătate din greutatea corpului uman îi revine apei. Cantitatea de apă reținută în organism diferă în funcție de vârstă, astfel:
Vârstă
%
Fetus la 3 luni
94
Nou născut
80
Adulți
65
Bătrâni
50
Repartiția apei în corpul uman
Localizare
Denumire
% din apa totală din organism
Rol, Observații
În întreg corpul uman
Apă totală
100
Menține viata. Creează mediul necesar biochimiei. Furnizează cationul H(+) și anionul OH(-) care participă la menținerea echilibrului acido-bazic. Este dizolvantul universal.
În interiorul celulelor
Apă vitală, apă intracelulară
58
Menține activitatea organelor. Intră în constituția celulelor și țesuturilor.
În afara celulelor
Apă transcelulară
2
Se află în stomac, intestine, vezică biliară și urină, în alte organe cisternă sau în cavități. În tubul digestiv, apa ușurează absorbția substanțelor  organice și anorganice. Prin ea se elimină toxinele și excesele (urină). Mai are rol de rezervor și de amortizor de șoc.
Apa plasmatică
8
Reprezintă apa din sânge și limfă. Rolul principal este acela de transport, dar mai contribuie la dizolvarea și difuzia a numeroase substanțe.
Apa interstițială
32
Este localizată în spațiul dintre celule și îndeplinește funcția de aprovizionare a celulelor.
Bilanțul apei
Apa ajunge în organism din lichidele ingerate, alimente și din oxidarea alimentelor. Din tubul digestiv, apa se distribuie în întregul organism. Analizând tabelul ajungem la concluzia că prin tubul digestiv trec zilnic 11 litri de apă, iar prin rinichi 170. Majoritatea datelor din tabele, sunt după Gavril Niac, 2004.


INTRĂRI
Apa din lichidele ingerate
50%
Apa din alimente
30%
Apa provenită din oxidarea alimentelor
20%

Mișcări interne
Sistem, organ
Intrări (L/zi)
Ieșiri (L/zi)
Resorbții (L/zi)
Tub digestiv
11*
0,1
10,9
Plămâni
1
0,6
0,4**
Rinichi
170
1,5
168,5***
Piele
1,5
0,5
1**
*În tubul digestiv intră aproximativ 11 litri de apă. Din aceasta, apă exogenă reprezintă 2,5 l, restul provenind din secreții digestive ( bilă 2,2 l; suc gastric 2,5 l; salivă 1,5 l; secreții intestinale 3 l, etc.)
**Resorbția pulmonară și cea cutanată se face fără restituirea apei organismuluim fiind practic o retenție.
***Resorbția renală se realizează cu ajutorul unor proteine tubulare; aquaporine, care separă ureea de restul lichidului ce va fi restituit ”circuitului”.
IEȘIRI
Urină
67%
Transpirație
12%
Fecale
3%
Expirație
18%

CE ESTE OMUL?


Ce este Omul?


O intrebare de veacuri cu raspunsuri pe masura. Framantarea noastra de a ne intelege menirea da nastere permanent acestei intrebari.
Am spus ca, “fiziologic”, privind dintr-un unghi cuantic, Omul este un vortex de apa intr-un camp electromagnetic.
Toata aceasta stare fiziologica este invelita intr-o plasa energetica a gandurilor.
Intr-un final, Omul este un perpetum creator, un sculptor permanent si neobosit ce are un singur instrument: Gandul.
In spectrul energetic Omul modeleaza permanent cu ajutorul gandului. Deformeaza sau reface permanent, legat la ochi.
Da, legat la ochi, pentru ca nu stim si nu vom sti vreodata ce se intampla cu noi. “Legat la ochi” reprezinta pe de o parte nazuinta, pe de alta parte menirea noastra permanenta.
Singurul ghid, cu adevarat ghid, este Creatorul, Dumnezeul, Cel Ce Este. Cum il gasim? In punctul de asamblare, in locul de unde izvoraste toata energia vortexului.
De fapt, asta da masura legaturii energetice sau, mai bine zis, masura uniunii energetice. Daca depasim vederea mentala, mergem catre cea intuitiva, constatam, realizam ca suntem construiti din materie in miscare(85% este apa) si nicidecum starea noastra de agregare nu este cea solida. Vibram!
Suntem un schimb energetic permanent, schimb pe care-l putem “manipula” cu Gandul.
Revenim la idealul energetic care se numeste “gol mental”. Sa incercam sa oprim pe moment acest instrument modelator: Gandul.
Ce obtinem? Punctul initial al Creatiei, starea de fapt, contopirea cu Dumnezeu, Eu Sunt! Odata ce eliberezi gandul incepi sa transformi.
Ce fel de energie este gandul? Depaseste orice viteza! Materializeaza imagini. Strapunge trecutul si viitorul. Teleporteaza, cu ajutorul gandului te poti deplasa instantaneu, oriunde! Nu are dificultate in a transporta orice masa sau volum.
Gandul creeaza imaginea/ansamblul cu care te vei intalni. Totul intr-o perpetuare continua.
Revine intrebarea: ce este Omul?
La origini Omul a fost inzestrat cu Gand?
Cand a aparut Gandul in structura “fiziologica” a Omului? Nu cred ca mai are relevanta sa aflam.
Intelegem ca putem “gandi” cu truda de a utilize ganduri bune dar cum facem sa reusim asta?
Daca te rogi, Tatal Nostru spre exemplu, te concentrezi asupra a ceea ce rostesti. In acest moment ai reusit sa suprimi restul gandurilor, sa le aduni spre un focar de energie benefica. Iata motivul principal pentru care rugaciunea este necesara in viata noastra!


Sfantul Marcu Ascetul spune ca: "Nu se infiripa nor fara adiere de vint si nu se naste patima fara de gand". Deci intai si intai de toate, si acesta este principiul filocalic, toate ale omului pornesc de la gandurile omului. De aceea trebuie sa-ti faci rinduiala in minte ca sa-ti poti face rinduiala in viata. Cine nu-i atent la ganduri nu poate nadajdui intr-o viata neintinata.
Tot Sfantul Marcu Ascetul spune ca: "Asa cum focul nu ramane in apa, tot asa nici gandul cel rau in inima iubitoare de osteneala". Deci daca ai o obsesie de rautate, un gand rau in minte care te asupreste, care se invarte mereu in minte, inseamna ca n-ai inima iubitoare de osteneala, ca n-ai ceva in suflet care sa nimiceasca gandul cel rau, obsesia respectiva.

Pe scurt, stradania permanenta a Omului de a nu gandi decat prin Inima pare a fi esenta vietii sufletesti sanatoase si defineste viata.

Care mai este rostul mintii?

Fara minte nu descoperi inima.
Energetic, mintea este energofaga iar inima este generatoare de energie. Nu este corect sa intelegem ca mintea trebuie tinuta sub control. Numai gandul la asa ceva genereaza consum mare energetic.
Fii indiferent fata de minte si straduieste-te in orice moment sa descoperi inima. Trece prin inima toata experienta ta de viata, in fiecare moment de viata. Sa izvorasca din inima atata energie incat sa fie suficienta sa linisteasca mintea, sa o hraneasca.
Hraneste mintea doar cu energie din inima si lasa inima ta sa negocieze linistea cu mintea ta! O privim ca pe o mare truda, pentru unii este chiar o ineptie datorita incapacitatii noastre de intelegere. 

Mai aproape a fost Omul de Dumnezeu la inceputuri decat este acum. Si distanta creste constant.
Suntem din ce in ce mai incapabili sa ne autodefinim spiritual. Indepartarea de Dumnezeu desfiinteaza ancorele si reperele spirituale fara de care Omul nu poate exista sanatos.
In Creatia Omului exista un moment in care Omul a existat fara Gand? Gandul a aparut ulterior Creatiei Omului? 

Ce spune Biblia despre Gand?

Sa plecam de la definitia Omului din DEX:  OM, oameni, s. m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.
Dupa cum observam, nici un cuvant despre Suflet si Inima. Aceasta definitie arata limpede incapacitatea noastra de a ne intelege menirea.

Este un mod de a atrage atentia Bisericii Ortodoxe in privinta definitiei Omului:

OMUL ESTE O FIINTA INZESTRATA CU SUFLET SI NU ESTE SUPERIOARA NIMANUI.

Sa subliniem faptul ca “omul se caracterizeaza prin gandire” – exact eroarea care duce omul catre boala. Ar fi benefic: “ Omul se caracterizeaza prin simtire cu Inima”.

Coranul:

Coranul ne relateaza ca dupa ce Allah l-a modelat pe Adam, "a suflat duhul sau in el", dandu-i astfel duh de viata (ruh) sau suflet (nafs). In sufletul lui Adam au fost create toate sufletele descendentilor sai, care urmau sa se nasca din femeie printr-o a doua creatie.


Ruh, indeobste tradus ca duh sau spirit, isi are originea directa in Allah. El insufleteste trupul. In ceea ce priveste natura ontologica a lui ruh, se crede ca ar fi un corp fin plasat in trup, probabil in inima, sau chiar raspandit in intreg trupul. Atat musulmanii ortodocsi cat si misticii sustin ca ruh este un corp si ca de el de­pinde viata noastra. Exista cazuri in care conceptul de ruh este definit prin termenul nafs. In astfel de imprejurari confuziile terminologice raman bine limitate, intrucat conceptul in sine poate fi usor diferentiat si fixat.

Nafs sau sufletul este considerat in general ca fiind sufletul animal, cea mai joasa parte spirituala care incita la rau. In gandirea mistica musulmana, nafs este corespondentul notiunii de trup, un trupul care incita la pacat. In acelasi timp, nafs mai este si eul uman - ego.

Despre existenta sufletului dupa moarte Coranul nu da prea multe detalii. Doar ca la moartea celor piosi sufletele lor sunt luate de Allah langa El, pastrandu-l pana la ziua judecatii, cand vor fi reunite cu trupurile inviate.      
           
Cat priveste problema preexistentei sufletelor, traditia islamica sugereaza ca la prima creare a tuturor sufletelor in sufletul lui Adam si pana la cea de a doua creare prin concepere in pantecele unei femei, ele sunt pastrate de Allah.

Ce spune Kabbalah:

Corp si suflet ca notiuni stiintifice in Intelepciunea Kabbalah
Scopul Stiintei Kabbalah este de a revela Lumea Superioara, celor care o studiaza, in aceeasi masura de claritate si fiabilitate cu care ne dezvaluie stiintele exacte, lumea noastra. Toate cunostintele pe care le avem despre lumea superioara au fost primite de catre cerecetatorii kabbalisti, ca rezultat al experimentelor si cercetarilor, pe ei insisi. De aceea nu exista in Intelepciunea Kabbalah, nici un cuvant care sa se bazeze pe o teorie, ci tot ceea ce este scris in ea este rezultatul unei realizari practice. Este evident faptul ca omul are tot timpul indoieli, si orice concluzie definita de mintea umana ca fiind certa, este pusa si ea, cu timpul, la indoiala. Prin urmare, puterea teoretizarii creste si gasim o concluzie noua, pentru faptele anterioare, iar cu timpul si aceasta concluzie devine evident, concluzia probabila.
Si daca omul intr-adevar este in stare sa gandeasca abstract, el continua sa se deplaseze in acest circuit, toata viaţa lui – certitudinea de ieri se transforma in indoielile de azi, si certitudinea de azi – şi ea – se va transforma maine, in incertitudine, astfel incat certitudinea absoluta poate sa fie valabila doar astazi.
Alte teorii:

1)Teoria credintei
Dupa aprecierea adeptilor acestei teorii, corpul este un fel de imbracaminte a entitatii spirituale si cu el se imbraca sufletul. Prin intermediul corpului, sufletul isi manifesta puterile sale, calitatile sale si diferitele facultati. Prin acest mod sufletul ofera viata si circulatie corpului si il protejeaza de vatamari. Corpul insusi este fara viata si inert si nu are nimic in afara de materie fara viata si tot asa va ramane si in momentul in care sufletul il va parasi. De asemenea, toate semnele de viata pe care le vedem in corpul uman, nu ar fi decat manifestarile puterilor sufletului.
2)Teoria Dualismului
Aceasta este teoria celor care cred in dualitate (coexistenta a doua principii sau a doua elemente diferite). Potrivit opiniei lor, corpul este o creatie perfecta, independenta, vie, se hraneste si isi furnizeaza singur tot ce are nevoie pentru existenta, se protejeaza singur si nu are nevoie de nici un ajutor al unei entitati spirituale.
Cu toate astea, acest corp nu este considerat ca fiind esenta persoanei. Acest rol este luat de catre sufletul inteligent, care este socotit ca fiind entitate spiritual, precum spun si adeptii primei teorii.
3)Teoria negarii
Cercetatorii acestei teorii neaga existenta oricarei realitati spirituale si recunosc doar corporalitatea organismului. Adeptii acestei teorii neaga prezenta a absolut oricarei entitati spirituale, abstracte, in structura corpului uman.
Cu o certitudine incontestabila ei considera ca mintea umana nu este altceva decat un derivat al organismului. Ei descriu corpul ca o masinarie cu cabluri electrice care fac contactul intre organe si creier.