PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor
de medicină complementară/alternativă
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi
practicilor de medicină complementară/alternativă care vizează
prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor şi
optimizarea din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei
umane.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, medicina complementară şi/sau
alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt
integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate şi sunt
folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Practicile şi
activităţile de medicină complementară/alternativă au la bază teoriile,
credinţele şi experienţa diferitelor culturi naţionale folosite pentru
prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor somatice şi psihice.
Art. 3. - (1) Domeniul medicinei complementare/alternative
cuprinde practici şi terapii naturiste, biologice, de nutriţie, terapii
manuale, bioelectromagnetice şi energetice.
2
(2) Principalele domenii de practică ale medicinei
complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate
în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Alte domenii de
practică în medicina complementară/alternativă pot fi stabilite prin ordin
al ministrului sănătăţii publice. Pentru fiecare din aceste domenii se vor
crea de către asociaţiile din fiecare domeniu, în cazul în care nu există
deja, standarde ocupaţionale care se revizuiesc periodic şi se aprobă
conform reglementărilor legale în vigoare.
CAPITOLUL II
Dreptul de practică şi organizarea activităţilor de medicină
complementară/alternativă
Art. 4. - (1) Activităţile şi practicile de medicină complementară/alternativă
pot fi exercitate de următoarele categorii profesionale, în condiţiile prevăzute de
lege:
a) medici , medici dentişti şi farmacişti;
b) psihologi;
c) absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior.
(2) Pentru a deveni practicieni de medicină complementară/alternativă,
persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să posede autorizaţia de liberă
practică eliberată conform legii de către Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul
Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 5. - Autorizaţia de liberă practică de medicină complementară/alternativă
se eliberează pe baza următoarelor acte:
a) diploma eliberată de instituţia de învăţământ superior sau
atestatul ori certificatul de pregătire specifică în domeniu;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate;
d) avizul Ordinului Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.
Art. 6. - (1) În vederea exercitării medicinei complementare/alternative,
practicianul de medicină complementară/alternativă aderă la Ordinul
Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă.
3
(2) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă se
organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională, neguvernamentală,
apolitică, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei
de practician de medicină complementară/alternativă.
(3) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă
se organizează şi funcţionează la nivel teritorial şi naţional.
(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ordinului
Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă se aprobă prin
ordin al ministrului sănătăţii publice .
(5) Autorizaţia de liberă practică a practicienilor de medicină
complementară/alternativă se reînnoieşte obligatoriu la interval de 3 ani
de către Ministerul Sănătăţii Publice cu avizul Centrului Naţional de
Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 7. - Practicarea acupuncturii, a homeopatiei, a apiterapiei, a
fitoterapiei, a chiropracticii şi a osteopatiei, a medicinei tradiţionale
orientale este permisă numai medicilor, medicilor dentişti sau, după caz,
farmaciştilor şi este reglementată de Ministerul Sănătăţii Publice, prin
norme.
Art. 8. - Practicianul de medicină complementară/alternativă care
nu posedă diplomă de medic, medic dentist sau, după caz, farmacist sau
care nu a obţinut autorizaţie de liberă practică în domeniul respectiv este
obligat să efectueze o pregătire specifică de scurtă durată recunoscută de
Ministerul Sănătăţii Publice, corespunzător standardelor ocupaţionale
aprobate prin reglementările legale în vigoare.
Art. 9. - (1) Practicianul de medicină complementară/alternativă
care nu este medic, medic dentist sau, după caz, famacist nu poate
exercita anumite activităţi şi practici medicale stabilite de către
Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România şi nu
poate folosi titlurile de doctor, medic, medic dentist sau, după caz,
farmacist.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni
de medicină complementară/alternativă cu autorizaţie de liberă practică
eliberată de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor
4
Dentişti din România sau Colegiul Farmaciştilor din România pentru un
anumit domeniu, pot trata anumite afecţiuni corespunzătoare domeniului
respectiv şi pot prescrie anumite medicamente/tratamente complementare şi/sau
alternative conform metodologiei stabilite de către Ministerul Sănătăţii Publice
potrivit reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
(3) Practicienii autorizaţi în domeniul medicinei complementare/
alternative care nu sunt medici, medici dentişti sau, după caz, farmacişti
pot interveni, după caz, în completarea şi/sau continuarea terapiilor
medicale, conform unor reguli precise de procedură numai cu acordul
scris al pacientului, la recomandarea scrisă a unui medic .
Art. 10. - Practicianul de medicină complementară/alternativă are
dreptul să folosească numai cunoştinţele, mijloacele şi metodele pentru
care este autorizat şi atestat, conform standardului ocupaţional aprobat
din domeniul respectiv.
Art. 11. - (1) Tehnicile şi practicile de medicină complementară/alternativă se
desfăşoară în cabinete de terapie complementară/alternativă organizate
conform legii ca societăţi comerciale sau activităţi independente
desfăşurate de persoane fizice, cu acest obiect de activitate.
(2) Medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni
de medicină complementară/alternativă îşi pot organiza cabinete
medicale conform legii.
(3) Denumirea de „centru de îngrijiri de sănătate” nu poate fi
utilizată dacă nu există cel puţin un angajat medic sau asistent medical.
Art. 12. - Practicarea medicinei complementare/alternative este
permisă şi în anumite instituţii medicale alături de medicina clasică,
alopată, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi
Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din
România şi Colegiul Farmaciştilor din România.
Art. 13. - Practicianul de medicină complementară/alternativă este
obligat să ţină evidenţa pacienţilor trataţi, a metodelor şi a mijloacelor de
tratament folosite pentru fiecare caz.
5
Art. 14. - (1) Prepararea, producerea şi distribuţia remediilor
folosite de medicina complementară/alternativă este strict reglementată
de Ministerul Sănătăţii Publice.
(2) Autorizaţia pentru producerea şi distribuţia remediilor se
eliberează de către Ministerul Sănătăţii Publice.
Art. 15. - Vânzarea produselor homeopatice, a medicaţiei
complementare/alternative şi a altor remedii se face în unităţile
farmaceutice autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice şi în magazine
autorizate corespunzător normelor legale.
CAPITOLUL III
Drepturile şi accesul pacienţilor la terapii şi practici de medicină
complementară/alternativă
Art. 16. -Toate persoanele au acces liber la tratamente şi practici
de medicină complementară/alternativă, reglementate conform legii.
Art. 17. - Persoanele care se adresează unui practician de medicină
complementară/alternativă beneficiază de tratament de medicină
complementară/alternativă numai după exprimarea, în scris, a acordului
de voinţă.
Art. 18. - (1) Persoanele care se adresează unui practician de
medicină complementară/alternativă beneficiază de confidenţialitatea
datelor privind starea de sănătate.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) trebuie să primească informaţii
scrise, accesibile şi uşor de înţeles, pentru a cunoaşte beneficiile şi
riscurile la care se expune.
Art. 19. - Practicile şi procedurile de care beneficiază persoanele
tratate de medicii, medicii dentişti sau, după caz, farmaciştii practicieni
de medicină complementară/alternativă sau de practicienii autorizaţi în
domeniul medicinei complementare/alternative sunt stabilite de
Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate,
6
prevăzute în Contractul - cadru şi sunt decontate din bugetul Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
CAPITOLUL IV
Organizaţii profesionale ale practicienilor de medicină
complementară/alternativă şi controlul exercitării activităţilor
Art. 20. - În cadrul Ordinului Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă funcţionează comisii de specialitate pentru
fiecare domeniu de practică de medicină complementară/alternativă,
care au obligaţia să reglementeze activitatea profesională a practicienilor
din fiecare domeniu specific.
Art. 21. - (1) Ordinul Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă
este obligat să elaboreze Codul de Etică Profesională, cu sprijinul comisiilor de
specialitate .
(2) Codul de Etică Profesională cuprinde drepturile de practică,
sancţiunile disciplinare pentru incompetenţă profesională, restricţii de
practică în caz de incompatibilitate sau de afectare a sănătăţii
pacientului.
Art. 22. - Evidenţa practicienilor de medicină complementară/alternativă se
ţine în Registrul Unic al Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă care
se păstrează la sediul Ordinului Practicienilor de Medicină
Complementară/Alternativă şi se comunică obligatoriu Centrului Naţional de
Perfecţionare în Domeniul Sanitar.
Art. 23. - Ministerul Sănătăţii Publice, Colegiul Medicilor din
România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Colegiul
Farmaciştilor din România stabilesc, cu consultarea Ordinului
Practicienilor de Medicină Complementară/Alternativă curriculum de
studii pentru instituţiile care pregătesc practicieni de medicină
complementară/alternativă pentru a garanta nivelul de calificare.
Art. 24. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice înfiinţează, în cadrul
Centrului Naţional de Perfecţionare din Domeniul Sanitar,
7
Departamentul de medicină complementară/alternativă care îndrumă şi
controlează activităţile în domeniu, inclusiv pregătirea profesională a
practicienilor de medicină complementară/alternativă.
(2) Departamentul de medicină complementară/alternativă
acreditează furnizorii şi programele de formare profesională pentru
practicienii de medicină complementară/alternativă.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 25. - Încălcarea prevederilor prezentei legi, inclusiv culpa
profesională, atrage răspunderea patrimonială, disciplinară, civilă,
contravenţională sau penală, după caz.
Art. 26. - În aplicarea prezentei legi Ministerul Sănătăţii Publice
emite norme metodologice, în termen de un an de la publicarea prezentei
legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 27. - În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a normelor
metodologice prevăzute la art. 26, toţi practicienii de medicină
complementară/alternativă care desfăşoară sub orice formă activităţi şi
practici de medicină complementară/alternativă vor fi supuşi procedurilor de
autorizare prevăzute de prezenta lege.
Art. 28. - Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 29. - La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii
contrare se abrogă.
8
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu
respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia
României, republicată.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
PREŞEDINTELE
SENATULUI
Bogdan Olteanu
Nicolae Văcăroiu
Bucureşti, 2 mai 2007
Nr. 118
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentarii: