Călugări români care deveneau invizibili prin rugăciune!

Aptitudinile de a te face invizibil si de te deplasa in mod inexplicabil ar constitui unele din efectele rugaciunii isihaste,o rugaciune repetata in minte fara incetare.Iata ce spunea Ioan din Moldova,un sihastru din secolul al XVIII-ea:”Rugaciunea incepuse sa prinda radacini, sa actioneze,nu mai puteam dormi,abia o ora pe noapte,si asta stand pe un scaun.“ Rezultatul acestei rugaciuni neintrerupte este o iubire netarmuita fata de toti oamenii.Ioan din Moldova afirma:”Ma scol deseori seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si devin prizonier,atras in afara mea.Nu stiu unde.In corp sau in afara lui?NU stiu,Dumnezeu stie.” Corpul lui a disparut intr-o zi ,fara ca nimeni sa stie unde si cum. Si astazi se mai pot auzi astfel de relatari.De exemplu,cea a staretului Agapia Teodul,mort in 1981.

El a istorisit intalnirile ciudate avute de episcopul Ioan,un sihastru foarte avansat spiritual si cu multe capacitati miraculoase.Era un pustnic vestit,care traia in Muntii Carpati.Cand se plimba pe carari,ucenicul care il insotea intotdeauna mergea in spatele lui,ca sa se poata ruga netulburat.Avea plete albe,barba alba,chipul luminos,purta haine vechi si se sprijinea intr-un baston.Stia sa citeasca in suflete si viitor. Teodul l-a intalnit intr-o zi si pe carare si sihastrul i-a istorisit traseul lui spiritual.Fiind episcop,in 1915,a dorit sa intre intr-o manastire ca simplu calugar,avand sarcina sa aiba grija de vite.Staretul i-a spus ca a hotarat sa hirotoneasca,dar el era deja hirotonit,asa ca a fugit si s-a retras in padure.Pustnicul i-a cerut lui Teodul hartie si cerneala,apoi a disparut atat de brusc,incat calugarul nu a putut sa-si dea seama in ce directie a luat-o.Teodul s-a intors la manastire sa faca rost de cele cerute de sihastru.Dupa un timp,a revenit pe aceeasi carare.Cand a ajuns in poiana,pustnicul si-a facut aparitia ca din senin,fara sa-si dea seama de unde vinese.Avea chipul radios.Si,dovedindu-si din nou puterea clarviziunii,l-a sfatuit pe Teodul sa nu se duca intr-o anumita manastire,deoarece nu se afla acolo persoana pe care dorea s-o vada. Cinci ani mai tarziu,Teodul a auzit o poveste stranie.Un frate de la manastire isi vazuse turma de oi si cainii adunandu-se intr-un chip bizar,in mijlocul lor aflandu-se un calugar batran care se tanguia:”Cu ce am pacatuit,Doamne,ca sa ma arati oamenilor?“. Era in mod normal vizibil? Oricum,i-a cerut celuilalt calugar sa nu pomeneasca nimic despre aparitia lui.Dar,dupa o saptamana,calugarul a spus totul la spovedanie.Preotul a cerut sa fie cautat pustnicul,dar nu l-au gasit nicaieri:devenise din nou invizibil. Astfel de ralatari gasim si la ortodocsii greci si rusi.

Sursa: ortodoxianeamului.wordpress.com

Rugăciunea Sfântului Ciprian

Rugăciunea Sfântului Ciprian împotriva vrăjilor, farmecelor, blestemelor, descântecelor, deochiului. Îndatoririle creștinului

Pentru ca am prezentat viața Sfântului Ciprian (https://revelatiinesfarsite.wordpress.com/2012/10/02/2-oct-sf-ciprian-sfantul-care-a-fost-mare-vrajitor/ ), se impune să amintesc și de Rugăciunea Sf. Ciprian. Acest sfânt este cinstit ca cel care înlătură farmecele și vrăjile. Rugăciunea  Sf. Ciprian, pe care o găsim la sfârşitul acatistului, este o rugăciune puternică, dar care poate fi citită și de credincioși, nu numai de clerici.

“Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt şi slăvit eşti, Împaratul împaraţiilor şi Domnul domnilor, slavă Ţie.
Tu cel care locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi stinge viclenia lor de la robii Tăi, revarsă ploaia la bună vreme peste tot pamântul şi fă-l să dea roadele lui, copacii şi viile să-şi dea deplin rodul lor, femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecului, acestea şi toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă şi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti.
Şi dezleagă pe robuI Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui, de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor şi ale puterilor potrivnice.
Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul parinţilor noştri, toată lucrarea satanei, Tu cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji şi de toate lucrările şi de toate legăturile lui, şi distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea PreaSfântului Tău nume.
Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul, şi dezleagă pe robul Tău (numele), de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare sau cu fier sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necuraţie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pământul morţilor, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în clipa aceasta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfarmă şi distruge acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele), păzeşte-l cu toţi ai casei lui de toate uneltirile diavoleşti.
Zdrobeşte cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale toate puterile potrivnice.
Pustieşte, distruge şi depărtează pentru totdeauna lucrările magiei, vrăjitoriei şi fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul robul Tău cu toţi ai casei mele şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toata boala şi de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, şi de toate rătăcirile şi greşelile, ştiute şi neştiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat eşti în veci. Amin.”

 

Pe Calea Victoriei, nr.12, între străzile Stavropoleos și Lipscani, se afla Biserica Sfantul Ciprian – Zlătari. În aceasta biserică este prezentă mâna dreaptă a Sfântului Ciprian, făcătoare de nenumărate minuni până în zilele noastre.

CE TREBUIE SĂ FACĂ CREȘTINII PENTRU A SE IZBĂVI DE VRĂJI ȘI ALTE LUCRĂRI DIAVOLEȘTI

Este greșit și un păcat ca cineva să apeleze la descântători pentru izbăvirea de deochi, sau să rostească descântece și cu atât mai mult să meargă la vrăjitori fie pentru a face rău cuiva, fie pentru a căuta să se dezlege. Cine face așa ceva atrage asupra lui influența diavolească din care nu se scapă ușor.

Cel ce crede cu tărie în Dumnezeu, cel ce se roagă și merge regulat la biserică nu va cere niciodată ajutor diavolilor și vrăjile nu vor avea putere asupra lui.

Cei ce au mers la vrăjitori, la ghicitori și au cerut ajutorul lor, dacă vor să se mântuiască, mai întâi să se spovedească de acest păcat și să ceară canon. Apoi să nu mai apeleze niciodată la vrăjitori, ci numai la Dumnezeu.

În cele mai multe cazuri vrăjile au putere asupra noastră din cauza păcatelor noastre.

Pentru a birui aceste lucrări diavolești, creștinii trebuie în primul rând să facă ceea ce trebuie să facă orice credincios: să postească toate miercurile și vinerile și să țină cele patru mari posturi de peste an (Postul Paștelui, Postul Crăciunului, Postul Sfinților Apostoli și Postul Sfintei Marii), să meargă in duminici și sărbători la Sf. Liturghie, să se spovedească și să se împărtășească (dacă primesc dezlegare de la duhovnic), să se roage zilnic (să aibă canon de rugăciune: rugaciunile de dimineață și de seară, rugăciunile meselor, metanii, după canonul dat de duhovnic).

În plus, cine are probleme legate de vrăji, ar mai putea: să postească și în zilele de luni, să meargă la slujbe de Sfântul Maslu, să se îngrijească să aibă pomelnic la mănăstiri, să stropească în forma Sfineti Cruci prin casă și în gospodărie cu Aghiazmă Mare în perioada 6 ian. -14 ian. și cu Aghiazmă Mică în celelalte zile, zicând rugăciunea “Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui…”, să se roage mai mult (Acatiste etc.), să practice Rugăciunea lui Iisus, să citească cărți duhovnicesti (Viețile Sfinților etc.), Sfânta Scriptură, să cheme preotul acasă ca să sfințească locuința, să citească rugăciuni pentru dezlegarea de vrăji și farmece.

EVOLUTIE PSORIAZIS. 3 ANI DE BIOENERGIE!

Cum ne vindecam?

Boala este expresia faptului ca "ceva" functioneaza in noi independent de vointa noastra.
Acel "ceva" ce functioneaza in noi independent este in posesia adevarului absolut motiv pentru care suntem obligati sa intelegem cum functioneaza acel "ceva" din noi, cu ce legi functioneaza acel "ceva"!
Cat de mult trebuie sa dam atentie la acel "ceva" interior!

EMOTIILE SI VIATA COTIDIANA

Problema organismului nostru este ca ne traim viata in doua planuri emotionale complet independente intre ele(fara schimburi informationale) si unul dintre planuri este complet independent fata de actul de vointa dezvoltat de noi.
Cu alte cuvinte, nu putem schimba nimic daca dorim.
Unul dintre planurile emotionale se supune vointei noastre si are rolul de a ne mentine integrati social.
Celalalt plan emotional se manifesta sub o forma energetica profunda, imposibil de detectat mental, prin trairi constientizate, constiente.
Nu constientizam ca acest plan emotional exista decat daca organismul nostru dobandeste o anumita stare de relaxare, poate fi numita meditatie, etc.
Din anumite motive acest plan emotional profund, in timp, devine izvorul bolilor.
Pentru noi aceste manifestari, bolile, aduc modificari substantiale primului plan emotional cu consecinte evident sociale dar pentru cel de-al doilea plan emotional nu este decat un limbaj.
De aici apare ideea unei functionalitati emotionale programata, bazata pe un cod pe care-l voi numi "codul iubirii", nu intamplator!
Din aceste motive am tras concluzia ca boala are o cauza emotionala extrem de profunda, alta decat ce putem noi constientiza.
Se creaza imaginea unei a doua vieti complet independenta dar integrata in interiorul vietii senzoriale constiente.
Suntem doua fiinte! Cu certitudine suntem doua fiinte ce convietuiesc si se folosesc de acelasi organism.
Societatea in care traim este complet dezechilibrata prin valorile pe care le promoveaza iar efectul este de maturizare a primei fiinte si de suprimare treptata a celei de a doua.
Statistic, consecintele se vad clar. Toate aceste manifestari ale organismului nostru pe care noi le numim generic boli/afectiuni s-au inmultit intr-un mod ametitor si au generat alte efecte la nivel social, isterii datorate consumului din ce in ce mai mare de medicamente si de tratamente medicale care actioneaza din exterior asupra unor efecte vizibile tardiv.
Avem nevoie de o medicina a cauzelor dezechilibrelor si bolilor dar pentru aceasta noua fundamentare trebuie schimbat tot ce cunoastem.
Toate aceste concluzii le afirm cu incredere ca fiind izvorate din terapii, multe terapii in care, spre exemplu, un cancer si o luxatie pot fi tratate cu aceiasi metoda tocmai pentru ca au aceiasi cauza. u privim asupra cancerului cu groaza si asupra luxatiei cu indulgenta ironica pentru ca deja mental le separam si le gandim ca doua manifestari diferite. Privim cauza lor care este unica si care in 100% din situatii reprezinta o vibratie a organizmului nostru, aritmata.
De ce apare aceasta vibratie aritmata care pentru un organism creaza cancer iar pentru altul doar o durere articulara, este intrebarea care trebuie sa genereze o alta medicina.
Este greu de cuprins mental faptul ca oamenii isi pot gasi vindecarea doar printr-o corectare energetica a vibratiei si este greu de cuprins mental faptul ca in aceiasi zi dispar medicamentele in totalitate.
In particular, aceasta tema are si cateva explicatii sa le zicem anatomice.
Spre exemplu, daca privim organismul nostru ca o suma de subansamble trebuie sa intelegem ca organele noastre privite ca subansamble au capacitatea de a functiona independent.
Prima fiinta de care am vorbit, cea sociala, nu permite o functionare independenta a organelor, cea de-a doua fiinta, cea profunda, se bazeaza tocmai pe o functionare independenta a organelor. Din aceasta cauza este posibila aparitia cazurilor de tipul: "este un om cumpatat, nu bea, nu fumeaza dar a facut ciroza sau cancer"!!!
Sub aspect dogmatic putem face afirmatia ca suferinta(emotie) este prezenta in fiecare clipa din viata noastra in sensul ca traim in fiecare moment prin emotii.
"Exista o tristete pe care omul si-o creaza singur inlauntrul lui, o tristete rea. O alta forma a tristetii este cea care vine fara voia noastra, pricinuita de faptul ca ni se intampla diferite lucruri neplacute". Arhim. Simeon Kraiopoulos - Taina suferintei
Cum raspund cele doua fiinte acestor provocari in conditiile in care cea de-a doua fiinta nu este logica deci nu poate dezvolta atitudini de tip indiferenta. cea de-a doua fiinta are o functionalitate diferita, primeste toate emotiile si stocheaza toate emotiile fara a le putea sterge vreodata. Cea de-a doua fiinta da raspuns la orice intalneste.
In plan anatomic ne intrebam ce traseu foloseste emotia!
Prima fiinta are la dispozitie anatomia asa cum este inteleasa de medicina alopata.
Cea de-a doua fiinta foloseste un traseu mult mai subtil despre care vom vorbi la momentul potrivit ca solutie in vindecarea bolilor!!!

Intrebarea este: ce detine cu adevarat un Om, notiune pe care sa o considere proprietatea lui si din care poate da si altora?

Iata pe ce suntem proprietari: Omul este conceput ca un producator perfect de energie. Practic, in fiecare moment, indiferent de vointa noastra, noi procesam si producem o anumita energie. Este adevarat ca aceasta productie individuala devine optima cand atingem o stare anume(dragoste/iubire). In rest, tot ceea ce ne completeaza viata sunt iluzii(in adevaratul sens al cuvantului) sau intentii ale mintii. Cand aceasta productie de energie este sugrumata de mental, apare boala ca o consecinta a unui mecanism deficitar(nu mai avem energie). Un exemplu: doi oameni necunoscuti trec pe strada, unul pe langa celalalt! Mental, cele doua entitati sunt separate, energetic, se produc schimburi energetice in ambele sensuri cu unicul scop de a optimiza productia de energie a fiecaruia. Indiferent de vointa(mental) noastra exista o "ratiune" a vietii peste vointa noastra care are un unic scop: sa nu fie intrerupta productia de energie! Ce se intampla cu atat de multa energie(din starea de iubire)? Suntem 7 miliarde de suflete! Aici intervine Creatia si scopul pentru care traim o viata, unicul scop. Mecanismul nostru interior prin care reusim sa procesam si sa generam energie reprezinta o adevarata minune "tehnologica". Toti marii savanti au spus: totul este energie, totul vibreaza! Aceasta energie este proprietatea noastra unica, averea noastra care este intr-un punct maxim cand ne nastem! Avem capacitatea si inzestrarea sa putem darui din ea. Indiferent de optiunea noastra de a da sau de a nu da, energia noastra tot pleaca catre unde este nevoie de ea. De ce? Pentru ca si primim cu sau fara vointa noastra.

CUM SA NE HRANIM CORECT !!!

https://vindecatorul.wordpress.com/2013/08/30/cum-sa-ne-hranim-corect/

Afla ca daca vei combina alimentele gresit zi de zi pentru cativa ani sau zeci de ani cu siguranta organismul tau se va imbolnavi.

Asadar sa nu te surpirinda faptul ca esti bolnav cronic daca in ultii 5-10 ani ai mancat cartofi pai cu gratar de 7 ori pe saptamana si dulciuri de 3 ori pe zi.

 

2 - Ce se intampla in stomac de fapt ?

1. Cand mancarea ajunge in stomac, sucul gastric isi ajusteaza acidiatea(ph) si  ENZIMELE astfel incat mancarea sa fie digerata cat mai bine.(complet)

2. Consumanad impreuna doua alimente care au nevoie de ajustari DIFERITE diferite ale sucului gastric rezulta: un suc gastica care NU digera complet NICI UNUL dintre alimente.

3. Mancarea ajunge in intestine incomplet digerata si intra in PUTREFACTIE.

4. Rezultatul: acumulare de substante toxice in instestin  > Cedeaza unele organe (ficat,pancreas,rinichi etc) si rezulta=>  boala cronica.

5. Toate astea se intampla chiar daca  consumam alimentele cele mai BIO si naturale  dar le combinam gresit.

Buun.

3 -Regulile de combinare a alimentelor

Combinatiile de alimentele se impart in 3 categorii:

1. Combinatia optima (*DA)  care este CEA MAI BUNA alegere pe care o poti face pentru a avea o digestie completa.

2.Combinatia medie(*Neutru) cu putin efort tubul poate face fata unei astfel de combinatii INSA este bine sa nu faci ABUZ de astfel de combinatii deoarece ti-ar putea dauna.

3.Combinatiile daunatoare(*NU) - combinand astfel alimentele ai toate sansele ca digesita TA sa fie un esesc. Te vei alege cu BALONARI, CONSTIPATIE/DIAREE, MULTE GAZE iar repetand greaseala ani la rand te vei alege cu boli cronice. * Trage la imprimanta tabelul de mai jos si consulta-l zilnic inainte de masa pana cand iti faci un obicei din a combina alimentele corect.

A) Combinatii nerecomandate(RELE)

1. Stomacul NU poate digera 2 alimente concentrate in acelasi timp(aliment concentrat inseamana orice aliment care nu este leguma cruda sau fruct)

In special cele bogate in proteine care contin 2 surse de proteinediferite.Adica nu amestecam intre ele NICIODATA la aceeasi masa carnea cuouala cu branzeturile si cu leguminoasele(fasole,mazare,linte).

 

2. Nu amesteca niciodata PROTEINELE ANIMALE(carne,branzeturi,oua) cu cele bogate inAMIDON(paste,,paine,cartofi,orez,produse de patiserie,leguminoase) si cu nimic!

Proteinele animale necesita un fel de enzime pentru a fi digerate in timp ce amidonul are nevoie de cu totul alte enzime. E o contradicitie la nivelul enzimelor care faca ca niciunul din alimente sa nu se digere complet. Asadar: NU cartofii pai cu friptura, NU paste cu carne decat cu sos vegetal si Nu PRODUSE de patiserie umplute cu carne)

3. NICIODATA nu combinam fructele si dulciurile(zaharul) cu restul mancarii.

Fructe se consuma DOAR pe stomacul gol. Asadar ori cu minim 30 min inainte sau cu 2 ore dupa masa. Zaharul,mierea,fructoza sau dextroxa inhiba secretia sucului gastric astfel ca amestecandu-l cu restul mancarii te vei simti FOARTE BALONAT si inconfortabil dupa masa  ! Asadar FARA DESERT .

*Daca cumva simti nevoia puternica de a manca dulce dupa masa inseamna ca nu mananci conform tipului tau de metabolism.

4. Nu amesteca alimentele GRASE(unt,untura,smantana,slanina si uleiurile) cu cele bogate in PROTEINE dar NICI cu cele bogate in AMIDON.

In primul rand grasimile amestecate cu proteine ingreuneaza foarte mult trecera mancarii din stomac in intestin.

In al doile rand grasimile amestecate cu amidonul formeaza un bol alimentar indigest insa extrem de bogat in calorii golale(ne insotite de nutrientii necesari pentru a putea fi utilizate de corp=>se depun).

5. NU consuma APA nici la masa nici dupa masa!

Consumand apa la masa nu faci altceva decat sa diluezi sucurile gastrice iar astfel digestia devine foarte proasta. Consumand apa imediat dupa masa faci cam acelasi lucru.

Apa se bea cu minim 20-30 min inainte de masa.

6. Laptele este cel mai bun GOL ( la fel si pepenele doar gol).

Nu se amesteca cu nicun aliment, exceptie face painea integrala insa nu in exces.

7. Nu combinam fructele acide cu cele dulci in acelasi timp.

Cele acide (portocala, marul,fructele de padure etc) se pot combina intre ele insa cele dulci se consuma un singur fel odata.(doar banane sau doar pere etc.)

Asadar cum mancam corect ?

B) Combinatiile BUNE

1. Proteinele animale le combinam cu LEGUME sarace in amidon:

(in special cele verzi si cele bogate in apa patrunjel,spanac,rosie,castravete,ardei,broccoli,varza etc)

2. La fel GRASIMILE se asociaza foarte bine si ele cu legumele usoare.

3. Alimentele bogate in AMIDON(paste,cartof,paine,porumb,orez etc) se completeaza excelent cuLEGUMINOASELE(fasole, mazare, linte,bob, naut)

4. Consuma DOAR pe stomacul gol: Fructele si Laptele iar cand mananci pepene nu il combina cu alt fruct.

5.Tot ce este dulce  DOAR pe stomacul gol !

Renunta la desert DUPA MASA ! Asa cum am mai spus zaharul de orice tip inhiba puternic enzimele responsabile cu digestia.RETINE Desertul(fie el un fruct)  e  un obicei foarte nesanatos care strica grav calitatea digestiei si totusi este atat de practicat peste tot. Decat desert mai bine mananca manacare pana nu mai poti. Daca totusi simti nevoia de dulce dupa mancare inseamana ca nu ai dat corpului alimentele de care avea nevoie  vezi Dieta tipurilor de metabolism.

4. Si eu ce mai mananc?

Probabil ca te intrebi acum cum ai putea sa-ti organizezi mancarea in decursul unei zile pentru a te incadra in ceea ce inseamna Cobinatia corecta a alimentelor.

Depinde de ce tipul tau de metabolism.

Schema 2

UN PAS IMPORTANT!

Sa speram ca vom putea introduce bioenergia ca fiind o solutie in vindecarea bolilor!

CINE SUNTEM NOI?

Probabil cea mai profunda intrebare adresata vreodata!

www.e-dimineata.ro

 

Aproximativ 72% din corpul uman este H2O – apa in stare lichida. La fiecare 16 zile, aproximativ 100% din apa organismului este schimbata intr-un organism sanatos. Elementele grele, cum ar fi carbon, sodiu si potasiu iti pot ocupa organismul aproximativ 8-11 luni. De exemplu, calciu si fosforul din oase sunt inlocuite printr-o dinamica de cristalizare – dizolvare, care face ca oasele noastre sa fie inlocuite complet cu timpul.

Inlocuirea atomica a altor organe poate fi estimata:

•Captuseala stomacului si intestinului la fiecare 4 zile;

•Gingiile sunt inlocuite la fiecare 2 saptamani;

•Pielea este inlocuita la fiecare 4 saptamani;

•Ficatul este inlocuit la fiecare 6 saptamani;

•Captuseala vaselor de sange este inlocuita la fiecare 6 luni;

•Inima este inlocuita la fiecare 6 luni;

•Celulele de suprafata implicate in procesul de digestie – de la nivelul cavitatii bucale, pana la nivelul intestinului gros – sunt inlocuite la fiecare 5 minute;

Aceste date uimitoare au fost mai intai subliniate de catre Dr. Paul C. Aebersold in anul 1953 intr-o lucrare de referinta prezentata la Institutul Smithsonian, ce poarta denumirea “Radioisotopes – New Keys to Knowledge”.

In aproximativ un an de zile din acest moment fiecare atom din corpul tau va fi schimbat. Nu exista nici macar un singur atom din corpul tau care se va afla acolo pentru totdeauna si exista o sansa de 100% ca alti oameni din istorie au fost detinatorii acelorasi atomi care formeaza organismul tau in prezent.

La fel de fascinant este si faptul ca aproximativ 33% din greutatea organismului tau, nu esti chiar “tu”, ci este un conglomerat de bacterii, virusuri, paraziti si alti vizitatori. De fapt, in cazul bacteriilor, in comparatie cu celulele organismului tau, acestea formeaza un numar de 10 ori mai mare.

Datele prezentante mai sus, ne lasa cu o intrebare filosofica foarte importanta: “Daca fiecare atom din corpul nostru este inlocuit in fiecare an, cine suntem noi, asta in cazul in care nu suntem celulele organismului si nici atomii care formeaza corpul nostru fizic?”.

PARINTELE PANTELIMON

Parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa: "Depresia apare atunci cand oamenii nu-si mai inteleg menirea pe acest pamant"

- S-a retras din lume la poalele Munţilor Şureanu, unde trăieşte în post şi rugăciune, cu bucuria de a fi alături de fraţii săi întru Hristos. Absolvent de Belle Arte, pictor de icoane şi fotograf, Părintele Pantelimon Şuşnea e şi un minunat vorbitor, ale cărui cuvinte învăluite de har au salvat de la naufragiu sufletesc mii de tineri. I-am căutat prezenţa mângâietoare în Postul Paştelui, pentru a găsi răspunsuri despre o suferinţă adesea subestimată, ce ameninţă să se transforme într-o boală a secolului. Un îndreptar de vindecare şi de înviere sufletească 

"Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii"

- Azi, mai mult ca oricând, pare că am ajuns într-o fundătură. Statisticile spun că un român din zece suferă de depresie. Părinte, ce spune asta despre vremurile în care trăim?

- O lume atinsă de depresie e o lume lipsită de bucurie şi dragoste. E o lume alienată şi însingurată, o lume urâtă, care şi-a pierdut reperele, în care s-a pierdut dimensiunea verticală şi în care omul se desfăşoară numai pe orizontala existenţei, într-o diversitate infinită şi goală. E o lume care nu mai are nimic de spus. O lume goală de Dumnezeu, în care bucuria e confundată adesea cu plăcerea. Or, bucuria adevărată ţine de resorturi mult mai profunde, e împlinirea deplină a rostului tău ca om şi e strâns legată de înaintarea în viaţa spirituală. Depresia apare atunci când oamenii nu-şi înţeleg destinul, menirea lor pe acest pământ.

- Niciunul din oamenii atinşi de depresie nu pare să fi scăpat de gândul obsesiv că viaţa e lipsită de sens. Că nu alegem noi să ne naştem, cum nu alegem când să murim.

- Singurul sens al vieţii e mântuirea. Doar că oamenii cred adesea că mântuirea e ceva ce ni se dă în urma unui verdict final, dacă am făcut nişte fapte bune. Mântuirea e fericirea, e raiul. Raiul nu e un loc. Raiul e starea de relaţie cu Dumnezeu, care se trăieşte încă de aici, de pe pământ. E greu să iubeşti o idee. De aceea Dumnezeu s-a făcut om, ca să ne înveţe că îl putem iubi, iubindu-i pe cei de lângă noi. Mântuirea e dinamica acestei relaţii de iubire, cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii, în afara unei relaţii. Oamenii uită că Dumnezeu nu este singur, Dumnezeu este o relaţie (o treime), iar noi suntem făcuţi după asemănarea lui. Bucuria se cere împărtăşită, nu se trăieşte în singurătate. De aceea se spune că cea mai mare fericire e să iubeşti şi să fii iubit.

- Sunteţi şi preot duhovnic. Suferinzii de depresie caută alinare la mânăstire?

- Sunt mulţi cei care vin să-şi găsească liniştea la mânăstire, dar asta nu înseamnă că îşi deschid sufletul foarte uşor. Îi recunoşti după chip. Un om nefericit e un om fără strălucire în privire. E apăsat, gârbovit, întunecat şi agresiv, adesea. Când e nemulţumit de el însuşi, omul e agresiv. E ca o fiară rănită, care suferă, e periculoasă şi nu te lasă s-o ajuţi. Dar de cele mai multe ori, în spatele violenţei se ascunde nu răutate, ci suferinţă.

"Dumnezeu nu trădează niciodată"

- Niciodată viaţa n-a fost mai înlesnită ca acum. Şi totuşi, e tot mai multă suferinţă în lume. De unde vine?

- Depresia e o stare de cădere. Apare dintr-o lipsă de împăcare a sufletului cu sine, cu Dumnezeu sau cu oamenii. E o stare de conflict, de ruptură interioară, între suflet şi intelect. O lipsă de echilibru. Depresia înseamnă, în primul rând, o lipsă de dragoste. Oamenii suferă când nu-şi mai pot găsi adăpost în celelalte suflete din jurul lor. Când nu pot găsi sprijin gratuit din partea semenilor lor, oamenii se descurajează şi în relaţia cu Dumnezeu, le e greu să-şi mai imagineze un Dumnezeu iubitor. Dar dacă oamenii mai trădează, fiindcă sunt neputincioşi, Dumnezeu e singurul care nu trădează niciodată. Totuşi, e foarte greu să ajungi la măsura relaţiei cu Dumnezeu, fără să relaţionezi cu oamenii. Avem nevoie de o confirmare şi din partea semenilor, că nu suntem inutili pe lume. De aceea, nu se poate scăpa de depresie fără acea iubire necondiţionată, care nu pretinde nimic în schimb, care nu te judecă şi nu te acuză, ci te primeşte şi te odihneşte.

- Iubindu-i cu adevărat pe cei deznădăjduiţi, i-am putea ajuta să se vindece?

- Ar trebui să fim noi înşine Dumnezeu unii pentru ceilalţi, să-i odihnim şi să le dăm încredere şi adăpost, ca un refugiu pe munte, în timp de furtună. Să-i protejăm şi să le fim casă. Când îl hrăneşti pe celălalt, îl hrăneşti, de fapt, pe Dumnezeu, când îl îmbrăţişezi, el se îmbracă cu tine şi nu-i mai e frig. Când îi vorbeşti, se încălzeşte la vorbele tale. Iubirea e singura scăpare. Am întâlnit oameni care şi-au depăşit stări vecine cu patologia. Nu erau împăcaţi, fiindcă nu puteau să ierte, iar starea aceea de neiertare îi măcina, îi deconstruia lăuntric. Când au reuşit să ierte, să se împace, să-i primească pe cei care le-au greşit în inima lor, şi-au revenit spectaculos. Trebuie doar să ai răbdare. Numai intrarea într-o relaţie de iubire cu ceilalţi poate să astâmpere setea omului. Când omul găseşte odihnă într-o relaţie, îşi revine. Dar pentru asta trebuie să scape de obsesia sinelui.

- Adică să renunţe la egoism?

- Egoismul, voia proprie, sunt cei mai mari duşmani ai noştri. Ne tiranizează şi pe noi, şi pe ceilalţi. Nu putem avea relaţii profunde cu ceilalţi fără lepădare de sine. Dacă nu mă lepăd de sine, îi cer celuilalt să se alinieze la sinele meu, adică să se alinieze la mine în gândire, în simţire, să vadă lumea exact ca mine. Înseamnă să-l înrobesc, să-l privez de libertate. Şi atunci îi anulez fiinţa, el nu mai poate evolua. Începe să se apere şi se îndepărtează de mine, fiindcă simte că am tendinţa de a-l desfiinţa, chiar dacă poate compensez cu lucruri exterioare. Îl răsplătesc cu daruri, dar de fapt îl posed, îl înrobesc, îl transform într-un accesoriu cu care să mă împodobesc. Şi, la final, mă simt la fel de singur. Când eşti liber de obsesiile tale şi de slujirea sinelui, începi să te gândeşti la celălalt cu adevărat, să te gândeşti ce gest ai putea să faci pentru el, fără ca el să-ţi ceară. Ai putea să-l aştepţi cu ceva bun de mâncare? Ai putea să-i duci un pahar cu apă? Ai putea face un drum în locul lui? Ce lucru mai frumos decât să mergi să-i potriveşti pătura la spate, să nu-l tragă curentul, când se culcă? Paradoxul e că abia când te lepezi de tine, te câştigi pe tine şi-l câştigi şi pe celălalt. Îl cucereşti, când renunţi să-l mai cucereşti. Cu cât vrei mai tare să subordonezi şi să controlezi, cu atât eşti mai singur, cu cât te pui mai tare în sprijinul celorlalţi, cu atât eşti mai înconjurat de oameni. Oamenii ar trebui să fie ca lumânările care, consumându-se pe sine, luminează în jurul lor şi îi încălzesc şi pe ceilalţi.

"Nu eşti fericit când aduni, ci când dăruieşti!"

- Nemulţumirea faţă de ceea ce ai creează, şi ea, depresie. Cei mai mulţi dintre oameni tânjesc veşnic după altceva. Viaţa lor e mereu în altă parte. De ce nu-şi găsesc locul şi rostul?

- În spatele multor căutări ale omului se ascunde, de fapt, nevoia lui de divinitate. Oamenii tânjesc după starea de Dumnezeu. Suferă din cauza neputinţei lor, simt că ar putea fi mai mult decât sunt. Dar acest mult mai mult îl transferă în afara lor, în loc să-l acumuleze interior. Tind să aibă în loc să devină. Tind să stăpânească, în loc să dăruiască. Orientată greşit, spre valorile lumii acesteia, tânjirea aceasta începe să se amestece cu frustrarea, fiindcă lucrurile finite nu pot satisface sufletul.

- Unii au tot ce le trebuie: slujba pe care şi-au dorit-o, suficienţi bani să trăiască o viaţă, ba chiar şi celebritate... Şi totuşi, sunt profund nefericiţi. Ce le lipseşte?

- Oamenii aceştia au obiectele pe care şi le doreau, şi-au cumpărat şi oamenii din jur, dar au pierdut din vedere relaţia cu ceilalţi. Sunt dependenţi de lucrurile materiale, tocmai din această nesiguranţă a existenţei unei alte realităţi. Când eşti conştient de veşnicie, te desprinzi uşor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Nu te mai temi de ziua de mâine, începi să ai încredere, deci să ai credinţă. Materia în sine nu poate aduce fericirea, cum nu o poate aduce nici faima artistică sau intelectuală. Nu devii fericit în momentul în care aduni, ci în momentul în care dăruieşti. Valorile, indiferent că sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acumulate pentru a fi dăruite. Materia trebuie transfigurată, trebuie să capete valoare spirituală, prin gesturile noastre de dărnicie şi bunătate. Omul, când încearcă să îngrămădească materia în scop egoist, să strângă avere, o scoate pur şi simplu din circuitul ei firesc, acela de a fi în slujba legăturii dintre oameni. Dar materia e aceeaşi dintotdeauna, ea nu sporeşte. E minunat să te gândeşti că apa pe care o bem noi e aceeaşi, în aceeaşi cantitate, ca acum mii de ani. Aceeaşi apă care circulă, care n-a părăsit planeta. Acelaşi dar, pentru fiecare dintre noi.

- Am observat la mulţi tineri de azi un fel de masochism al nefericirii. Trăiesc suferinţa cu voluptate, hrănindu-se parcă din ea. Se cuibăresc în depresie.

- Există o plăcere perversă, melancolică, o durere de sorginte romantică a omului, de a "se îndulci" cu nişte suferinţe, numai pentru că acele suferinţe pun în mişcare ceva dincolo de instincte, îl fac să-şi simtă sufletul viu şi plin de vibraţie. Incapabili să ia calea mântuitoare a bucuriei (care presupune lucrarea virtuţilor), o aleg pe cea comodă a suferinţei nemântuitoare, care îi condamnă să nu-şi depăşească în veci condiţia. A resimţi plăcere din durere e o malformaţie sufletească. Şi e plăcere, nu bucurie! Voluptatea aceasta a suferinţei e şi un mod de afirmare al oamenilor slabi. E mult mai uşor să te afirmi distructiv! E o formă de a ieşi din anonimat, o nevoie de compătimire, o cerşire, inconştientă, a atenţiei.

"Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită"

- Oriîncotro ne uităm, se promovează modelul omului de succes, veşnic zâmbitor. Fericirea e un imperativ, iar depresia e o ruşine, un stigmat. În faţa unei asemenea presiuni din partea societăţii, neputinţa unora de a se bucura îi afundă şi mai tare în deznădejde.

- Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită şi produce foarte multă frustrare, pentru că oamenii intră în competiţie cu un model ireal, utopic. Viaţa nu e o fericire continuă, cum nu e nici efort continuu. Viaţa e o împletire de strădanie şi bucurie, iar bucuria vine adesea ca răsplată pentru efort, vine din împlinirea unei datorii, a unei sarcini, din felul în care-ţi lucrezi talanţii ce ţi s-au dat. Dumnezeu a muncit şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. Obsesia fericirii cu orice preţ e păguboasă. Înseamnă că dorinţele tale au luat-o înaintea vieţii şi au devenit nefireşti. E fundamental să nu-ţi doreşti ceea ce nu se poate, să te bucuri de ceea ce ai, şi de cele bune, şi de cele rele, să găseşti un sens în tot ceea ce ţi se întâmplă. Să încarci de semnificaţie fiecare încercare a vieţii tale. Dacă elimini greutăţile şi efortul vieţii, elimini şi bucuria. O viaţă molatică, trăită în plăcere, e o viaţă în care îţi ratezi împlinirea. Doar încercările plătite cu disconfort sau sacrificiu lasă o urmă în fiinţa omului. Gândindu-te la câştigul pe care îl obţii, nu mai priveşti cu teamă greul şi suferinţa vieţii. Dacă privim lucrurile din perspectiva veşniciei, din lumea aceasta nu ieşim decât cu ceea ce am devenit.

- Intrată pe mâna psihologilor, depresia e tratată precum o boală. Se dau chiar metode de ieşire din depresie, în zece paşi... Putem oare depăşi suferinţele sufleteşti după reţetă?

- Nu ai cum să ajungi la starea de bine fără o lucrare spirituală. Bucuria nu vine decât de la izvorul bucuriei, care e Dumnezeu, nu vine decât din trăirea iubirii. Dar pentru asta, trebuie să ne curăţăm ochii şi să vedem în celălalt chipul lui Dumnezeu. Să trecem de negativele lui (căci negativele nu ţin de profunzimea fiinţei, ci sunt un accident în fiinţa lui) şi să privim mai adânc. Când iubeşti pe cineva, spunea Părintele Iustin, stareţul Mânăstirii Oaşa, eşti ca un scafandru care pătrunde în adâncul oceanelor şi scoate la suprafaţă comorile. Când iubeşti pe cineva îl inspiri, activezi în el puteri de care habar nu avea că le are. Forţe care zac latent în adâncul oceanului. Devenirea noastră ca fiinţe umane este imposibilă fără dragostea celorlalţi. Fiecare om revelează în noi un alt mod al nostru de a fi în lume. Putem fi în foarte multe feluri, în funcţie de câte relaţii profunde activăm în noi. Abia prin trăirea relaţiei ne revelăm pe noi înşine şi înaintăm spre chipul nostru adevărat, care e inepuizabil, care e Dumnezeul din noi. Dar din păcate, activăm unul în celălalt doar 1 % din cât am putea. Trăim o formă foarte diminuată a noastră. Suntem foarte zgârciţi cu noi, nu ne dăm dreptul la viaţă, la devenire. Nu ne iubim îndeajuns.

- Unii oameni sunt dărâmaţi de încercări minore, iar alţii, deşi li se dau greutăţi fără număr, trec prin viaţă cu fruntea sus. De ce unii au tăria de a le înfrunta şi alţii nu? E oare aluatul din care am fost făcuţi atât de diferit?

- Ce le face unora viaţa foarte grea nu e faptul că viaţa e foarte grea în sine, ci faptul că ei nu sunt dispuşi să vadă şi partea luminoasă a greului din viaţă. De aceea este fundamental să găseşti sensul fiecărei încercări sau suferinţe de care te loveşti. Dacă o umpli de sens, îţi găseşti puterea şi seninătatea de a merge mai departe cu fruntea sus. Dacă nu-i găseşti un sens, ea ajunge să te dărâme. Dacă n-ar fi întâmpinat de suferinţă, omul ar fi extraordinar de superficial. Abia încercările vieţii îl fac să gândească mai profund. Cât timp îi merge bine din toate punctele de vedere, stagnează, trăieşte la suprafaţa sa, nu trăieşte cu toată fiinţa. Nu trebuie să ne fie frică de suferinţă. Hristos ne-a învăţat să ne eliberăm de ea. A exorcizat-o în viaţa lui pământească, înfruntând frica de foamete, de nesomn, de durere, chiar şi frica de moarte, care îi ţine pe toţi în robie. Şi, când a ajuns deasupra fricii, a fost liber. Frica de încercările grele ale vieţii ne inhibă şi ne împiedică să fim mai mult decât suntem. Trebuie să avem curajul să gândim pentru noi o viaţă măreaţă. Trebuie să avem curajul să visăm şi să ne visăm mai presus de fricile şi neputinţele noastre.

"Oamenii cu adevărat fericiţi nu ştiu că sunt fericiţi"

- Părinte, trăiţi într-un loc care e raiul pe pământ. La oraş, însă, depresia şi alienarea par mai acasă ca niciodată...

- Lumea adevărată e cea pe care a făcut-o Dumnezeu, nu cea artificială, pe care a creat-o omul. Călugării, se spune, sunt retraşi din lume. Nouă ne place să spunem că suntem retraşi în lume, în timp ce orăşenii sunt retraşi din lume. Ce fericire să simţi ritmurile naturii, să simţi primăvara pământul reavăn, fărâmicios, să vezi cum plesnesc mugurii! La oraş, în spatele atâtor interfeţe de comunicare, s-a pierdut frumuseţea vieţii, acea frumuseţe ritualică din comportament, din gesturi şi din cuvinte, prin care îl cinsteai pe cel de lângă tine. A fost înlocuită de mult tupeu şi de multă îndrăzneală. Ţăranul ştia să încarce totul de frumuseţe şi de sens, până şi hainele pe care le îmbrăca. Fiecare cusătură avea o semnificaţie. Şi unealta îi era înfrumuseţată. Iar dacă se ducea pe câmp, cânta, să-şi facă munca mai plăcută. Azi, omul nici de munca lui nu se mai bucură, fiindcă pentru el e doar mijloc de a strânge bani. Munca nu-i mai aduce bucurie, nu mai e mijloc de devenire spirituală. Utilitarismul acesta, atât de pregnant la oraş, a făcut să se piardă dimensiunea spirituală a vieţii. S-a pierdut misterul din creaţie, din relaţie, nu mai vedem taina celuilalt, îl privim doar din perspectiva eficienţei şi a exploatării. Ne exploatăm unii pe alţii şi suntem gata să-l exploatăm şi pe Dumnezeu.

- Ce am putea face să depăşim toate aceste neajunsuri, să ne vindecăm sufleteşte?

- Fiecare din noi se poate ridica deasupra vieţii, dacă încarcă de sens tot ceea ce face, dacă prin tot ceea ce face se apropie de Dumnezeu. Nu doar prin rugăciune sau prin mersul la biserică te sfinţeşti, ci prin fiecare faptă sau gest. De la felul în care stai, până la felul în care munceşti, de la felul în care faci ceva de mâncare, până la felul în care plantezi o floare, de la felul în care vorbeşti cu un om până la felul în care te culci. Toate gesturile noastre cotidiene trebuie transfigurate printr-un fel aparte de a fi. Prin iubirea pe care o purtăm. Trebuie umplute de prezenţă, de sens, de mister, de frumuseţe şi de bucurie.

- Se spune că bucuria adevărată e profundă şi, cu toate astea, se dovedeşte trecătoare. De ce n-o putem fixa, de ce n-o putem opri în loc?

- Nu trebuie să privim bucuria ca pe un drog, care să ne facă să uităm de suferinţa lumii acesteia, nu trebuie să o căutăm ca pe o evadare. Nici măcar nu trebuie să o căutăm! Oamenii cu adevărat fericiţi nu ştiu că sunt fericiţi, fiindcă îşi măsoară fericirea în fericirea celorlalţi. Ei sunt ieşiţi din sine şi trăiesc prin celălalt. Fericirea vine singură. Şi vine ca un dar pentru cei care ştiu să-l caute pe celălalt şi pe Dumnezeu. Toate aceste piscuri înălţătoare de fericire, care apar fulgurant în timpul vieţii, sunt nişte trepte intermediare. Sunt o odihnă, o răsplată după fiecare treaptă urcată, după care nu avem voie să ne oprim. În umbra lor, însă, Hristos ne dăruieşte o pace "pe care nimeni nu o va lua de la noi". Ne dăruieşte liniştea şi bucuria aceea constantă, care ne descătuşează şi ne face liberi.
Sursa: http://www.formula-as.ro/2014/1114/asul-de-inima-45/parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-depresia-apare-atunci-cand-oamenii-nu-si-mai-inteleg-menirea-pe-acest-pamant

CAUZELE APARITIEI BOLILOR IN MEDICINA CHINEZA

Cauzele aparitiei bolilor in medicina chineza:

CELE ŞAPTE SENTIMENTE
– Bucuria
– Furia
– Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
– Ingrijorarea
– Teama şi spaima

Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.”

“Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei.”

BUCURIA
Bucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii.
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã.
Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia.
Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:
– Palpitaţii
– Insomnie
– Gândire neclarã, – Manifestãri maniace (afectarea spiritului)
– Infarct

Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem.

Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.

FURIA
Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei.
Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn).
Simptomele asociate sunt:
- Dureri de cap
- Ameţeli
- Creşterea tensiunii
- Atac vascular cerebral
- Irascibilitate
- Eructaţii
- Suspine
- Menstruaţie neregulatã

Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elemntului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmtoarele manifestãri:
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Energia stomacului urcã în loc sã coboare
- Sângerãri:
a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor)

O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm.

Din punct de vedere al organelor “pereche”, ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.

TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal.
Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã.
Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul).

Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:
- Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
- Astm
- Plâns excesiv
- Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
- Probleme ale pielii
Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.

ÎNGRIJORAREA
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
Ingrijorarea produce stagnarea energiei.
Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul).

Simptomele asociate sunt:
- Palpitaţii
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Insuficienţã sanguinã

TEAMA ŞI SPAIMA
Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã.
Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã.

Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima.
Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:
- Depresie
- Lipsa capacitãţii de decizie
- Confuzie
- Lipsa curajului

Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:
- Anxietate
- Incapacitatea de a se odihni.

CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE
Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase “schimbãri climatice”:
- Vântul
- Frigul
- Umezeala
- Focul
- Arşiţa verii
- Uscãciunea

In mod obişnuit, aceste “schimbãri climatice”, cunoscute şi sub denumirea de “cele şase tipuri de energii”, nu provoacã modificãri patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbãrile climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacã rezistenţa organismului este scãzutã. Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbãri climatice sunt denumite “cele şase energii perverse”.
In momentul în care produc îmbolnãvirea, “cele şase energii” invadeazã corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gurã.
Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbãrile de vreme şi de mediul înconjurãtor. De aceea, ele mai sunt denumite şi “boli de sezon”.

VÂNTUL
Vântul este asociat cu ficatul, lemnul, primãvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţã corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului.
Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte “energii perverse” în interiorul corpului, odatã cu el. Vântul este considerat cea mai importantã “energie perversã”, fiind denumit generic ca fiind “cauza celor o sutã de afecţiuni”.
Vântul disperseazã energia în sus şi în exterior
- Având caracter Yang, energia vântului tinde sã urce şi sã se extindã.

- Afecţiunile cauzate de vânt se manifestã iniţial la nivelul pãrţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele.

Manifestãrile clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazalã, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt.

Apariţie rapidã şi schimbãri rapide
- Declanşeazã afecţiuni acute, cu evoluţie rapidã, precum febra, bolile infecţioase.

In naturã vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizatã de schimbãri rapide. Drept urmare, tulburãrile provocate de vântul patogen sunt însoţite de simptome “migratoare”, modificãri bruşte de stare şi instalarea violentã a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mutã, “migreazã” în corp.

Un alt exemplu îl constituie urticaria produsã de acţiunea vântului, afecţiune ce dã mâncãrimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.

Creazã mişcãri anormale şi bruşte
- Spasme, convulsii, ticuri

Posibile afecţiuni
- Atac vascular cerebral
- Ceafã înţepenitã cu rãcealã

Vântul este cel mai des întâlnit primãvara
Cel mai adesea vântul care apare primãvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţã în interiorul corpului.

FRIGUL
Frigul, deşi caracteristic iernii, poate apãrea şi în alte anotimpuri.
Existã mulţi factori care permit frigului patogen sã invadeze corpul:
- îmbrãcãmintea prea subţire, neadecvatã temperaturii mediului ambiant,
- staţionarea în ploaie (umezealã),
- bãile în lacuri pe timp geros,
- menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.

a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulburã mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boalã caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantitãţi mari de urinã, ş.a.m.d.

b) Acţiunea frigului este însoţitã de contracţie şi stagnare, având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodicã a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţã de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitatã de mişcare a membrelor.

c) Frigul afecteazã cu uşurinţã partea inferioarã a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.

UMEZEALA
Umezeala reprezintã tipul de energie predominantã din timpul verii târzii – acel interval dintre vara propiu-zisã şi toamnã – anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de cãldurã. In aceastã perioadã, umezeala patogenã invadeazã cu uşurinţã corpul, din cauza staţionãrii prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtãrii unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.
a) Umezeala este caracterizeazã prin greutate şi turbiditate crescutã a unor secreţii şi excreţii.
Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apãsare în cap şi – uneori – în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasã a încheieturilor.
Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde.
Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentã şi cu miros înţepãtor.
b) Umezeala se caracterizeazã prin vâscozitate şi stagnare.
Pacienţii au de obicei limba foarte încãrcatã, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilã.
Afecţiunile care apar tind sã se prelungeascã şi sunt rebele la tratament.
c) Umezeala afecteazã Yang-ul şi împiedicã circulaţia energiei.
Manifestãrile clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominalã, micţiune dificilã şi cantitate scãzutã de urinã, evacuarea dificilã a scaunelor ce conţin mucus.
Splina preferã uscãciunea şi se teme de umezealã. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apãsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectãrii funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splinã).

FOCUL
Adesea, vara existã un exces de Yang (cãldurã, luminã) şi drept urmare apare “focul”. El poate fi însã întâlnit şi în alte anotimpuri.
Cãldura, arşiţa şi focul sunt manifestãri de intensitate diferitã ale Yang-ului:
- Cãldura este cea mai blândã
- Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensã decât cea a cãldurii
- Focul este forma cea mai severã a Yang-ului.

Focul este un factor patogen de naturã Yang.
- Acţiunea focului este caracterizatã de ardere şi deplasare spre partea superioarã.
Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioarã a corpului:
- febrã, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;
- dacã focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comã.

Focul (Yang) consumã fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţatã a fluidelor cãtre exterior, provocând o deshidratare gravã.

Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului:
- dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucã, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusã şi foarte concentratã.

Focul care invadeazã corpul stârneşte vântul şi provoacã perturbaţii ale funcţiilor sanguine.

1. Excesul de foc afecteazã meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat.
Simptomele “arşiţei care stârneşte vântul”:
- febrã mare, comã, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixã.

2. Afectarea sângelui de cãtre foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:
- epistaxis, hematurie, sângerãri uterine, menoragie.

Focul patogen ce stagneazã poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la:
- furuncule, ulceraţii, abcese.

CĂLDURA VERII – ARŞIŢA VERII
Arşiţa sau cãldura excesivã este forma predominantã de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnitã decât pe durata acestui anotimp.
Bolile pe care le provoacã sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncãlzite şi cu ventilaţie proastã.
Cãldura verii este un factor patogen de naturã Yang. Simptomele sunt:
- febra ridicatã, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut.
Cãldura verii este caracterizatã de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului.
De obicei, afecteazã capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburãri de vedere.
Cãldura verii poate de asemenea sã blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivã. Va apare:
- setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentratã, stare de epuizare.
Vara este adesea foarte umedã şi, de aceea, cãldura patogenã este combinatã cu umezeala patogenã.
Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febrã şi agitaţie.

USCĂCIUNEA
Toamna este de obicei foarte uscatã în China. De aceea, uscãciunea a fost asociatã în medicina tradiţionalã chinezã cu acest anotimp.
Uscãciunea consumã lichidele din corp, ducând la:
- uscarea nasului, a gurii şi a gâtului
- apariţia de crãpãturi ale pielii
- pierderea strãlucirii pãrului
- constipaţie
- reducerea cantitãţii de urinã.
Uscãciunea afecteazã adesea plãmânul. Acesta este organul deţinãtor de energie cel mai delicat. Funcţiile plãmânului sunt legate de împrãştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plãmânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacã, însoţitã de secreţii ce poartã urme de sânge.

ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR
- Constituţie slabã
- Suprasolicitare
- Activitate sexualã excesivã
- Probleme de nutriţie
- Traume fizice
- Paraziţi şi otrãvuri
- Tratament incorect
- Faptele neconforme cu morala

CONSTITUŢIE SLABĂ
Constituţia depinde de:
- Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
- Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii

Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:
- Concepţia în stare de ebrietate
- Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
- Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
- Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)

Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:
- In momentul concepţiei, unirea energiei “Cerului şi a Pãmântului” produce noua fiinţã,
- Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
- Constituţia se fixeazã în general în acest interval.

Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului (practica Qigong-ului şi a Taijiquan-ului).
Constituţia slabã este indicatã prin:
- Urechi mici
- uls slab, leneş
- Limba foarte flascã, fãrã “spirit”
- Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor

SUPRASOLICITAREA
In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului.
Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte.
In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie. Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung.
Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice.

Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.

a) Suprasolicitare mentalã
Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.
b) Suprasolicitare fizicã
Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului.
Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte. Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele.

Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.

In scrierile clasice se menţioneazã “cele cinci suprasolicitãri”:
- Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);
- Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii);
- Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);
- Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);
- Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).

c) Exerciţiile fizice excesive
Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului.
Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale.
Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului:
Ex: Ridicarea greutãţilor – cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui
Ex: Alergarea – duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor
Ex: Tenisul – provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor

d) Lipsa exerciţiilor
Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã.
Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei.
Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei.
Anumite exerciţii fizice (Qigong, Taijiquan) sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.

ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ
Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi.
Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor.
Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului).
Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã.

Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:
- Obosealã evidentã
- Apariţia ocazionalã a ameţelilor
- Vedere neclarã
- Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
- Slãbiciunea genunchilor
- Urinare frecventã

Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii.
Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale.

Esenţa rinichilor slãbeşte
a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale
b) la femei: din cauza naşterilor repetate.

Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor.

Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor.
Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului.
Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi).
Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.

PROBLEME DE NUTRIŢIE
Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.

a) Supraalimentaţia şi malnutriţia
Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea.

Consumul exagerat de alimente – când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.

Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare.

Incercarea de a slãbi prin “înfometare” duce la slãbirea energiei splinei. Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.

b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente
Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli.
De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri.
Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide.
Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia.

Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree.

Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului.

Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui.

De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui.
Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule.

Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit.
Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului.
Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã.
Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.

Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.

Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.

Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.

Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.

c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice
Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.

TRAUME FIZICE
Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.
Traumele uşoare duc la stagnarea energiei, în timp ce traumele grave produc stagnarea sângelui.
In general, în cazul traumelor se observã afectarea regiunilor musculare însoţitã de dureri, sângerãri, lezarea tendoanelor şi în unele cazuri grave chiar şi a organelor interne, fracturarea oaselor, dislocarea articulaţiilor, ş.a.m.d.
Un pericol foarte mare îl constituie invadarea corpului, prin porţiunile rãnite, a energiilor patogene, ceea ce în unele cazuri poate duce chiar la comã sau convulsii.

PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI
Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii.
Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).

TRATAMENTUL INCORECT
Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni.
De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul.
Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.

FAPTELE NECONFORME CU MORALA (conform teroriei din Qigong)

Qigong-ul pune un foarte mare accent pe moralã. Se spune mereu:
“Pune morala pe primul loc”
sau:
“Morala ridicatã, nivel avansat în practicã”.
Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers.

Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.

In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu “minciuna necesarã”, spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea. In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat.

O persoanã moralã este o persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.

Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin – Yang:
“In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul,
Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul.”

Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale.

Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea “mai puţin pozitivã” a Universului.

In acest câmp, “nu tocmai bun”, se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea.
Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.

Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; “Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”