ATELIERUL DE SANATATE - IMAGINI VITRATE!

Călugări români care deveneau invizibili prin rugăciune!

Aptitudinile de a te face invizibil si de te deplasa in mod inexplicabil ar constitui unele din efectele rugaciunii isihaste,o rugaciune repetata in minte fara incetare.Iata ce spunea Ioan din Moldova,un sihastru din secolul al XVIII-ea:”Rugaciunea incepuse sa prinda radacini, sa actioneze,nu mai puteam dormi,abia o ora pe noapte,si asta stand pe un scaun.“ Rezultatul acestei rugaciuni neintrerupte este o iubire netarmuita fata de toti oamenii.Ioan din Moldova afirma:”Ma scol deseori seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si devin prizonier,atras in afara mea.Nu stiu unde.In corp sau in afara lui?NU stiu,Dumnezeu stie.” Corpul lui a disparut intr-o zi ,fara ca nimeni sa stie unde si cum. Si astazi se mai pot auzi astfel de relatari.De exemplu,cea a staretului Agapia Teodul,mort in 1981.

El a istorisit intalnirile ciudate avute de episcopul Ioan,un sihastru foarte avansat spiritual si cu multe capacitati miraculoase.Era un pustnic vestit,care traia in Muntii Carpati.Cand se plimba pe carari,ucenicul care il insotea intotdeauna mergea in spatele lui,ca sa se poata ruga netulburat.Avea plete albe,barba alba,chipul luminos,purta haine vechi si se sprijinea intr-un baston.Stia sa citeasca in suflete si viitor. Teodul l-a intalnit intr-o zi si pe carare si sihastrul i-a istorisit traseul lui spiritual.Fiind episcop,in 1915,a dorit sa intre intr-o manastire ca simplu calugar,avand sarcina sa aiba grija de vite.Staretul i-a spus ca a hotarat sa hirotoneasca,dar el era deja hirotonit,asa ca a fugit si s-a retras in padure.Pustnicul i-a cerut lui Teodul hartie si cerneala,apoi a disparut atat de brusc,incat calugarul nu a putut sa-si dea seama in ce directie a luat-o.Teodul s-a intors la manastire sa faca rost de cele cerute de sihastru.Dupa un timp,a revenit pe aceeasi carare.Cand a ajuns in poiana,pustnicul si-a facut aparitia ca din senin,fara sa-si dea seama de unde vinese.Avea chipul radios.Si,dovedindu-si din nou puterea clarviziunii,l-a sfatuit pe Teodul sa nu se duca intr-o anumita manastire,deoarece nu se afla acolo persoana pe care dorea s-o vada. Cinci ani mai tarziu,Teodul a auzit o poveste stranie.Un frate de la manastire isi vazuse turma de oi si cainii adunandu-se intr-un chip bizar,in mijlocul lor aflandu-se un calugar batran care se tanguia:”Cu ce am pacatuit,Doamne,ca sa ma arati oamenilor?“. Era in mod normal vizibil? Oricum,i-a cerut celuilalt calugar sa nu pomeneasca nimic despre aparitia lui.Dar,dupa o saptamana,calugarul a spus totul la spovedanie.Preotul a cerut sa fie cautat pustnicul,dar nu l-au gasit nicaieri:devenise din nou invizibil. Astfel de ralatari gasim si la ortodocsii greci si rusi.

Sursa: ortodoxianeamului.wordpress.com

Rugăciunea Sfântului Ciprian

Rugăciunea Sfântului Ciprian împotriva vrăjilor, farmecelor, blestemelor, descântecelor, deochiului. Îndatoririle creștinului

Pentru ca am prezentat viața Sfântului Ciprian (https://revelatiinesfarsite.wordpress.com/2012/10/02/2-oct-sf-ciprian-sfantul-care-a-fost-mare-vrajitor/ ), se impune să amintesc și de Rugăciunea Sf. Ciprian. Acest sfânt este cinstit ca cel care înlătură farmecele și vrăjile. Rugăciunea  Sf. Ciprian, pe care o găsim la sfârşitul acatistului, este o rugăciune puternică, dar care poate fi citită și de credincioși, nu numai de clerici.

“Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt şi slăvit eşti, Împaratul împaraţiilor şi Domnul domnilor, slavă Ţie.
Tu cel care locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi stinge viclenia lor de la robii Tăi, revarsă ploaia la bună vreme peste tot pamântul şi fă-l să dea roadele lui, copacii şi viile să-şi dea deplin rodul lor, femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecului, acestea şi toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă şi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti.
Şi dezleagă pe robuI Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui, de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor şi ale puterilor potrivnice.
Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul parinţilor noştri, toată lucrarea satanei, Tu cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji şi de toate lucrările şi de toate legăturile lui, şi distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea PreaSfântului Tău nume.
Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul, şi dezleagă pe robul Tău (numele), de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare sau cu fier sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necuraţie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pământul morţilor, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în clipa aceasta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfarmă şi distruge acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele), păzeşte-l cu toţi ai casei lui de toate uneltirile diavoleşti.
Zdrobeşte cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale toate puterile potrivnice.
Pustieşte, distruge şi depărtează pentru totdeauna lucrările magiei, vrăjitoriei şi fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul robul Tău cu toţi ai casei mele şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toata boala şi de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, şi de toate rătăcirile şi greşelile, ştiute şi neştiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat eşti în veci. Amin.”

 

Pe Calea Victoriei, nr.12, între străzile Stavropoleos și Lipscani, se afla Biserica Sfantul Ciprian – Zlătari. În aceasta biserică este prezentă mâna dreaptă a Sfântului Ciprian, făcătoare de nenumărate minuni până în zilele noastre.

CE TREBUIE SĂ FACĂ CREȘTINII PENTRU A SE IZBĂVI DE VRĂJI ȘI ALTE LUCRĂRI DIAVOLEȘTI

Este greșit și un păcat ca cineva să apeleze la descântători pentru izbăvirea de deochi, sau să rostească descântece și cu atât mai mult să meargă la vrăjitori fie pentru a face rău cuiva, fie pentru a căuta să se dezlege. Cine face așa ceva atrage asupra lui influența diavolească din care nu se scapă ușor.

Cel ce crede cu tărie în Dumnezeu, cel ce se roagă și merge regulat la biserică nu va cere niciodată ajutor diavolilor și vrăjile nu vor avea putere asupra lui.

Cei ce au mers la vrăjitori, la ghicitori și au cerut ajutorul lor, dacă vor să se mântuiască, mai întâi să se spovedească de acest păcat și să ceară canon. Apoi să nu mai apeleze niciodată la vrăjitori, ci numai la Dumnezeu.

În cele mai multe cazuri vrăjile au putere asupra noastră din cauza păcatelor noastre.

Pentru a birui aceste lucrări diavolești, creștinii trebuie în primul rând să facă ceea ce trebuie să facă orice credincios: să postească toate miercurile și vinerile și să țină cele patru mari posturi de peste an (Postul Paștelui, Postul Crăciunului, Postul Sfinților Apostoli și Postul Sfintei Marii), să meargă in duminici și sărbători la Sf. Liturghie, să se spovedească și să se împărtășească (dacă primesc dezlegare de la duhovnic), să se roage zilnic (să aibă canon de rugăciune: rugaciunile de dimineață și de seară, rugăciunile meselor, metanii, după canonul dat de duhovnic).

În plus, cine are probleme legate de vrăji, ar mai putea: să postească și în zilele de luni, să meargă la slujbe de Sfântul Maslu, să se îngrijească să aibă pomelnic la mănăstiri, să stropească în forma Sfineti Cruci prin casă și în gospodărie cu Aghiazmă Mare în perioada 6 ian. -14 ian. și cu Aghiazmă Mică în celelalte zile, zicând rugăciunea “Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui…”, să se roage mai mult (Acatiste etc.), să practice Rugăciunea lui Iisus, să citească cărți duhovnicesti (Viețile Sfinților etc.), Sfânta Scriptură, să cheme preotul acasă ca să sfințească locuința, să citească rugăciuni pentru dezlegarea de vrăji și farmece.

EVOLUTIE PSORIAZIS. 3 ANI DE BIOENERGIE!

Cum ne vindecam?

Boala este expresia faptului ca "ceva" functioneaza in noi independent de vointa noastra.
Acel "ceva" ce functioneaza in noi independent este in posesia adevarului absolut motiv pentru care suntem obligati sa intelegem cum functioneaza acel "ceva" din noi, cu ce legi functioneaza acel "ceva"!
Cat de mult trebuie sa dam atentie la acel "ceva" interior!

VORBE CU HAR!

ORICUI I SE POATE ÎNTÂMPLA ORICE, ORICÂND, ORICUM !

Posted on 16 noiembrie 2013 by Hrisostom Filipescu

Doamne, când săruţi cerul, el plânge pentru mine. Când săruţi marea, ea îmi cântă balade. Când săruţi vântul, timpul se opreşte şi plângem amândoi !…

Îmbrățișăm viața așa cum este. O luăm de mână și pornim la plimbare. Când obosim ne mai așezăm pe o bancă sau chiar pe iarbă. Privim în zări. Tragem aer în piept. Sunt și dăți în care mai scrâșnim din dinți. Facem o cruce mare. Ne ridicăm și mergem mai departe. Nu descurajăm. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viața noastră, nu este pe nici un loc.

Duioșie și cinism. Câtă bucurie ai avut de astăzi dimineață ? Dar câtă durere? Cum arată iadul tău ? Dar raiul tău ? În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei… Val de duioșie. Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos. Curăță fereastra sufletului și a minții. Acolo încă mai sunt urme de neuitare, neiertare, nepăsare, neiubire. Arăm ogorul inimii cu rugăciune și răbdare. Omule, fii Om bun! Îmi doresc să ne pierdem în iubire. Sunt tânăr și sper la luna de pe cer. Visez la un soare care, la apus, se aruncă în mare de dorul ei, iar la răsărit e iarăși acolo, în povestea lui de pe cer. În povestea inimii sunt multe glasuri. Dragostea nu poate să dispară, chiar și când viața pare să aibă doar o singură culoare. Din culoarea dragostei apar toate celelalte culori. Crede numai !

Și toate sunt la locul lor și totuși parcă nu sunt la locul lor. Facem schimbări în viață, alegeri cu multe bifurcații. Viața te mai duce și pe unde nu îți este voia și te învață ce nici nu gândești. Leagăn barca inimii mele ca să nu mai facă valuri înspumate în mersul ei grăbit. Tonic. Durere de nedescris. Proaspăt. Sunt zile și nopți când lacrimile nu îți ajung să plângi cât vrei să plângi. Dezamăgiri. Adeseori din cauza rănilor adânci devenim stânci. Timpul nu așteaptă. Nici ieri, nici astăzi, nici mâine. E mereu în pantă, mereu la pândă, mereu stă să rânjească. Timpul nu așterne drumuri netede dacă sufletul încă mai este abraziv. Atunci îl anulează pe acum.

Neștiința, lenea și uitarea sunt cei trei vrăjmași ai omului. Mulți suntem morți, dar ne prefacem că suntem vii, îmbrăcându-ne în dogme, scuze, diplomație. Și la unii chiar le iese. Labirint… Uneori pare o glumă. Am învățat să salut din sprânceană, alții din abdomen. Râd în întunericul lumii acesteia ca să se facă soare. Nu mă întreba lucruri care încă nu au răspuns ! Între dragoste și ură sunt doar scuturi de tăcere. Prin viață treci doar o singură dată. Tăcere, nelalocul ei. Frică. Gând nebun. Griji noi. Orice privire în grabă e oarbă. Perdea. Adiere de nori. Durerea ne spune să nu mai stăm acolo unde încă mai stăm. Să schimbăm macazul. Alt drum, alt tren, alt gând, alt dor.

Carevasăzică îți place ce vezi atunci când pe celălalt îl doare? Le poți duce? Roata se întoarce, nu uita ! De cele mai multe ori nu poți salva oamenii, poți doar să îi iubești. Tot, până la capăt. Da, orgoliul nu te lasă. Ceafa celui din fața ta e plină de virtuți și nu îți pică bine. Am venit la ușa inimii tale. Deschide! Până nu pierzi pe cineva nu ai cum să îi simți lipsa. Privirea am spălat-o și acum îmi este dulce. Cum ar fi viaţa dacă toţi oamenii ar iubi ?!

Oricui i se poate întâmpla orice, oricând, oricum ! Cariera, banii, puterea, luxul, inteligența, devin dintr-o dată amantele perfecte cu care ne înșelăm sufletul. Și am făcut la naștere cununie cu el. Răsărit. Apus. Uneori omul tace cel mai frumos și cel mai adânc din întreaga lume. Și Dumnezeu tace în el, în tăcerea lui, tandru, fără timp, fără materie. Eu trișez adeseori în povestea aceasta de dragoste și totuși Dumnezeu mă iubește. Aroma inimii mele El nu o poate uita. Chiar și în visele mele triste, interzise, opace. Când diamantele feciorelnice îmi mângâie obrajii povestesc cerului despre cum o floare se usucă și crește alta în locul ei. Nu uit că din om țâșnește adeseori Foame și Sete de Dumnezeu, dintr-un dor firesc, ontologic de Doamne, de împlinire, de sfinţenie, de îndumnezeire. Dor de liniște și de curat. Dor de frumos. Dor de bine. Dor…

Viața ne așează pe toți în genunchi, mai devreme sau mai târziu. Îndurăm multe căzături. Negăm. Vânătăi, bubă. Fior rece. Fapte, nu cuvinte. În viață nu există „nu pot”, ci „nu vreau”. Schimb iar linia și nu mă sperii. Dacă pierd totul în viață oricând pot să o iau de la capăt alături de Doamne. Cu visuri noi, mai bun, mai iertător, mai curajos, mai puternic, mai iubitor, mai atent. Totul e limpede. Ce am simțit o să știu doar eu și Dumnezeu. De ce vorbești despre mine dacă nu mă cunoști?! Ai mâncat pâine cu lacrimi?! Tu nu ai fost acolo să vezi tot ce am văzut. Nu ai fost acolo să simți tot ce am simțit. Nu ai fost acolo să vezi tot ce am făcut. Nu ai fost acolo să treci prin tot ce am trecut. Tu îți tocești gura, iar eu îmi trăiesc viața, a mea nu a ta. Învăț să iubesc până la cer şi înapoi. Se uită toți, dar nu mă vede nimeni. Tu, Doamne, mă știi cel mai bine și înțelegi slăbiciunile mele ! Ziua de astăzi o înveșmântez în sărbătoare și trag cerul peste mine. Restul e poveste…

Să nu uit. Când inima îngheață, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei. Încălzește-te și gustă din dulceața rugăciunii. Vorbe rotunde și calde, de drag. Zâmbește, mâine va fi mai bine ! Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace.

Îți doresc Iubire! Îngere, ne vedem la răsărit…

Hrisostom Filipescu

TREPTELE POSTULUI

Treptele postului

Vom enumera în continuare treptele postului, adica cele sapte feluri de hrana pentru crestini:

1. Prima treapta a postului este cea a CARNIVORILOR. În aceasta categorie intra persoanele care, în afara zilelor de miercuri, vineri si posturile rânduite de Biserica, folosesc în alimentatie si carne. Acest tip de alimentatie încetineste foarte mult progresul la rugaciune.

2. A doua treapta este aceea a LACTO-VEGETARIENILOR, adica a acelora care nu manânca niciodata carne, ci lapte si produse lactate, oua si legume fierte. Aceasta este de obicei viata de obste a calugarilor.

3. A treia treapta a postului este aceea a VEGETARIENILOR, adica a acelora care manânca numai zarzavaturi si legume fierte sau crude. În aceasta treapta a postului ajung de obicei calugarii cei mai râvnitori. De aici încep treptele postului cele mai aspre, pe care pasesc de obicei, cu binecuvântarea duhovnicilor, sihastrii si pustnicii cei mai nevoitori.

4. A patra treapta a postului este aceea a FRUCTIVORILOR, adica a acelora care manânca o data în zi pâine si fructe fierte sau crude. Cine a ajuns în aceasta treapta a postului, poate stapâni cu usurinta trupul, gândurile si poate spori repede pe calea rugaciunii.

5. A cincea treapta a postului este cea a HRANEI USCATE, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori, care, în aceasta aspra nevointa, manânca numai pesmeti muiati în apa cu sare sau putin otet, o data în zi, cu masura. Astfel se nevoiau sihastrii de pe Valea Nilului.

6. A sasea treapta a postului este MANA DUMNEZEIASCA, la care ajung foarte putini asceti, dupa o îndelungata nevointa, întariti fiind cu darul Duhului Sfânt.

Acestia se îndestuleaza numai cu Sfânta si Dumnezeiasca Împartasanie, pe care o primesc o data sau de doua ori pe saptamâna, fara a mai gusta altceva, decât putina apa. Ei traiesc pe pamânt viata îngereasca, mintea lor fiind rapita în extaz, nu au nevoie de nimic material (hrana, îmbracaminte, odihna), fie ca este iarna sau vara nu simt frigul sau caldura, fiind acoperiti cu Harul lui Dumnezeu.

SIMBOLISTICA - CRUCEA

SIMBOLISTICA - CRUCEA

 

 

Crucea Alfa şi Omega
	Această cruce latină completată de literele Alfa şi Omega ne aminteşte că, deşi Iisus Hristos a murit pe cruce pentru răscumpărarea păcatelor noastre, el continuă să domnească veşnic peste Împărăţia Sa.
Crucea cu ancoră
	Simbolizează nădejdea creştinilor în ajutorul lui Iisus Hristos. Crucea a fost utilizată şi ca emblemă a Sfântului Clement, episcop la Roma, despre ea tradiţia susţinând că ar fi fost legată de o ancoră şi aruncată în mare de împăratul Traian.
Crucea Botezătorului
	Această cruce greacă este suprapusă peste litera din alfabetul grecesc "chi", care este şi prima literă a numelui lui Hristos (Christos). Ea formează o cruce cu opt braţe. Cum numărul opt este simbolul renaşterii sau al regenerării, această cruce este frecvent utilizată drept cruce a botezului.
Crucea trilobată
	Este cea mai răspândită formă a crucii, ea evocând Sfânta Treime prin capetele sale în formă de trifoi.
Crucea bizantină
	Crucea bizantină este folosită mai ales în Biserica ortodoxă greacă.
Crucea Patimilor, în trepte
	Cele trei trepte pe care este aşezată crucea latină simbolizează patimile lui Iisus Hristos pe drumul Golgotei sau, mai ales, cele trei virtuţi creştine, care sunt credinţa, speranţa şi iubirea.
Crucea celtică, irlandeză
	Unul din cele mai vechi simboluri folosite ale crucii. Această cruce era folosită de celţii creştinaţi din Marea Britanie şi din Irlanda.
Crucea învingătorului, a victoriei
	Această cruce este completată cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Iisus (IC) şi cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Hristos (XC), în partea de sus, şi cu denumirea grecească pentru victorie (NIKA), în partea de jos. Barele scurte amplasate deasupra literelor indică faptul că este vorba de abrevieri.
Crucea ornamentată (Crosslet)
	Cruce formată din patru alte cruci de dimensiuni mai reduse, ansamblul fiind o reprezentare grafică a răspândirii Evangheliei către cele patru zări ale pământului. Această versiune ornamentată este aşezată pe un caroiaj care formează, la rândul său, alte patru cruci.
Crucea răsăriteană
	Crucea de această formă este utilizată în special de Biserica ortodoxă rusă. Bara superioară reprezintă forma abreviată a inscripţiei "INRI" care a fost aşezată deasupra capului lui Iisus Hristos din ordinul lui Pilat. Semnificaţia barei inferioare înclinate s-a pierdut în negura istoriei. Potrivit folclorului, se spune că Iisus Hristos ar fi avut un picior mai lung; sau, potrivit altei legende, că marele cutremur care s-a produs la moartea Lui a făcut să se încline crucea. O altă explicaţie (probabil şi cea mai corectă) este aceea că, crucea înclinată este reprezentarea crucii Sfântului Andrei. Se consideră că Sfântul Andrei este cel care a introdus creştinismul în Rusia.
Crucea crenelată
	Această cruce heraldică evocă crenelurile unei fortăreţe sau ale unui castel, putând fi folosită în această formă ca simbol al "Bisericii militante" (biserica luptătoare, prin contrast cu biserica triumfătoare - adică toţi cei care au urcat la Dumnezeu).
Crucea floare-de-crin
	Asemănătoare crucii cu motiv floral (prezentată mai jos), această cruce evocă Sfânta Treime şi Învierea.
Crucea florală
	Capetele în formă de crin ale acestei cruci evocă Sfânta Treime.
Crucea grecească
	Formă arhaică a crucii, având braţele de dimensiuni egale.
Crucea ionică
	Este crucea pe care Sfântul Columb a dus-o pe Insula Iona în secolul al VI-lea.
Crucea de Ierusalim, a cruciatului, formată din cinci registre
	Această formă complexă se compune dintr-o cruce principală, la rândul ei formată din patru cruci în forma literei T, care este o reprezentare simbolică a Legii vechi-testamentare. Cele patru cruci greceşti de dimensiuni mai reduse reprezintă împlinirea Legii prin învăţăturile evanghelice ale lui Iisus Hristos. Unii exegeţi furnizează interpretarea conform căreia ea ar reprezenta activitatea misionară a Bisericii, care a răspândit cuvântul Evangheliilor în cele patru zări ale lumii. Iar alţii susţin că cele cinci cruci ar simboliza cele cinci răni pe care le-a primit Iisus Hristos pe cruce (mâini, picioare şi coastă). Această cruce a apărut pe blazonul lui Godfrey de Bouillon, primul rege al Regatului creştin al Ierusalimului. Ea este integrată în heraldica cruciaţilor.
Crucea latină
	Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.
Crucea latină (cu proclamarea)
	Iniţialele în alfabet latin simbolizează inscripţia de pe crucea lui Iisus Hristos, scrisă din porunca lui Pilat: "Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum - Iisus din Nazaret, regele iudeilor" Ioan 19:19 Pilat pregătise o inscripţie care a fost fixată pe cruce. Ea suna astfel: "IISUS DIN NAZARET, REGELE IUDEILOR". 20 : "Mulţi evrei au citit acest semn, fiindcă locul în care Iisus a fost răstignit pe cruce era aproape de cetate, iar semnul a fost scris în aramaică, latină şi greacă". (NIV)
Crucea malteză
	Cele opt vârfuri exterioare simbolizează regenerarea. Unii susţin că ar reprezenta cele opt virtuţi. Crucea apare pe blazonul Cavalerilor Ioaniţi, aceiaşi care au fost alungaţi de turci din Insula Rodos şi s-au refugiat în Insula Malta . Malta este insula pe care a naufragiat corabia Sfântului Pavel.
Crucea Naşterii Domnului
	Această cruce în formă de stea aminteşte povestea Naşterii lui Iisus Hristos, anunţând scopul pentru care El s-a întrupat.
Crucea pontificală
	Această cruce este emblema oficială a papalităţii. Ea nu poate fi folosită decât de Papa însuşi. Se spune că cele trei bare orizontale ar reprezenta cele trei răspântii de pe Golgota. Mult mai probabil, ele simbolizează cele trei direcţii ale autorităţii papale : Biserica, pământul şi cerul.
Crucea pătimirii
	Capetele ascuţite ale acestei cruci latine reprezintă pătimirea lui Iisus Hristos răstignit pe cruce.
Crucea "Patee"
	Această cruce este frecvent confundată cu crucea malteză. Este o cruce a Ordinului lui Hristos si are origine templiera. Reprezintă varianta crucii "Patee" inscrisa in patrat.
Crucea "Patee" - varianta
	Are aceleaşi semnificatii ca si precedenta numai ca este inscrisa in cerc.
Crucea patimilor
	Această cruce simbolizează crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este una dintre crucile care apar pe mantia Cavalerilor Templieri. Se pare ca este crucea pe care le-a fost oferită spre a o purta de catre Papa Eugeniu in 1146.
Crucea templieră
	Cruce care apare pe scutul cavalerilor templieri si pe pânzele corabiilor Ordinului. Crucea apare aplicată pe rasa calugarească care se afla sub mantia de cavaler.
Crucea patriarhală
	Această cruce ecleziastică purtată de patriarhi apare frecvent reprezentată în arta creştină. Bara superioară simbolizează inscripţia plasată pe cruce de Pilat. A fost adoptată de cardinali şi de episcopi ca semn distinctiv al rangului în ierarhia bisericească.
Crucea episcopală (Pommee)
	Capetele în formă de măr simbolizează roadele vieţii creştineşti. Fiindcă acest motiv era reprezentat pe veşmintele preoţeşti în perioada creştinismului timpuriu, crucea în această formă este uneori denumită cruce episcopală.
Crucea Sfântului Andrei
	Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a simţit că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se facă o cruce de formă diferită. Crucea Sfântului Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii şi al martiriului.
Crucea în T
	Crucea de forma literei T din alfabetul grecesc este cea mai simplă dintre toate cruciformele. Este frecvent folosită drept cruce a profeţiei, sau cruce vechi-testamentară, fiindcă reprezintă semnul pe care, conform tradiţiei, l-au făcut israeliţii cu sângele mielului jertfit pe stâlpii din Egipt în noaptea dinaintea trecerii miraculoase a mării. Crucea de forma literei T este frecvent reprezentată în chip de stâlp pe care a ridicat Moise şarpele de aramă în pustia Egiptului.
Crucea triumfului Împărăţiei lui Iisus Hristos pe pământ
	Această cruce simbolizează triumful şi venirea Împărăţiei lui Iisus Hristos. Este frecvent întâlnită în arta religioasă creştină, fiind reprezentată în vârful sceptrului purtat de Iisus Hristos care domneşte cu slavă peste Împărăţia Sa.

 

NON NOBIS DOMINE NON NOBIS, SED NOMINI TUO DA GLORIAM !

CE ESTE OMUL?

Ce este Omul?

O intrebare de veacuri cu raspunsuri pe masura. Framantarea noastra de a ne intelege menirea da nastere permanent acestei intrebari.

Am spus ca, “fiziologic”, privind dintr-un unghi cuantic, Omul este un vortex de apa intr-un camp electromagnetic.

Toata aceasta stare fiziologica este invelita intr-o plasa energetica a gandurilor.

Intr-un final, Omul este un perpetum creator, un sculptor permanent si neobosit ce are un singur instrument: Gandul.

In spectrul energetic Omul modeleaza permanent cu ajutorul gandului. Deformeaza sau reface permanent, legat la ochi.

Da, legat la ochi, pentru ca nu stim si nu vom sti vreodata ce se intampla cu noi. “Legat la ochi” reprezinta pe de o parte nazuinta, pe de alta parte menirea noastra permanenta.

Singurul ghid, cu adevarat ghid, este Creatorul, Dumnezeul, Cel Ce Este. Cum il gasim? In punctul de asamblare, in locul de unde izvoraste toata energia vortexului.

De fapt, asta da masura legaturii energetice sau, mai bine zis, masura uniunii energetice. Daca depasim vederea mentala, mergem catre cea intuitiva, constatam, realizam ca suntem construiti din materie in miscare(85% este apa) si nicidecum starea noastra de agregare nu este cea solida. Vibram!

Suntem un schimb energetic permanent, schimb pe care-l putem “manipula” cu Gandul.

Revenim la idealul energetic care se numeste “gol mental”. Sa incercam sa oprim pe moment acest instrument modelator: Gandul.

Ce obtinem? Punctul initial al Creatiei, starea de fapt, contopirea cu Dumnezeu, Eu Sunt! Odata ce eliberezi gandul incepi sa transformi.

Ce fel de energie este gandul? Depaseste orice viteza! Materializeaza imagini. Strapunge trecutul si viitorul. Teleporteaza, cu ajutorul gandului te poti deplasa instantaneu, oriunde! Nu are dificultate in a transporta orice masa sau volum.

Gandul creeaza imaginea/ansamblul cu care te vei intalni. Totul intr-o perpetuare continua.

Revine intrebarea: ce este Omul?

La origini Omul a fost inzestrat cu Gand?

Cand a aparut Gandul in structura “fiziologica” a Omului? Nu cred ca mai are relevanta sa aflam.

Intelegem ca putem “gandi” cu truda de a utilize ganduri bune dar cum facem sa reusim asta?

Daca te rogi, Tatal Nostru spre exemplu, te concentrezi asupra a ceea ce rostesti. In acest moment ai reusit sa suprimi restul gandurilor, sa le aduni spre un focar de energie benefica. Iata motivul principal pentru care rugaciunea este necesara in viata noastra!

Sfantul Marcu Ascetul spune ca: "Nu se infiripa nor fara adiere de vint si nu se naste patima fara de gand". Deci intai si intai de toate, si acesta este principiul filocalic, toate ale omului pornesc de la gandurile omului. De aceea trebuie sa-ti faci rinduiala in minte ca sa-ti poti face rinduiala in viata. Cine nu-i atent la ganduri nu poate nadajdui intr-o viata neintinata.

Tot Sfantul Marcu Ascetul spune ca: "Asa cum focul nu ramane in apa, tot asa nici gandul cel rau in inima iubitoare de osteneala". Deci daca ai o obsesie de rautate, un gand rau in minte care te asupreste, care se invarte mereu in minte, inseamna ca n-ai inima iubitoare de osteneala, ca n-ai ceva in suflet care sa nimiceasca gandul cel rau, obsesia respectiva.

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/veniti-luati-bucurie/gandul-la-moarte-82881.html

Pe scurt, stradania permanenta a Omului de a nu gandi decat prin Inima pare a fi esenta vietii sufletesti sanatoase si defineste viata.

Care mai este rostul mintii?

Fara minte nu descoperi inima.

Energetic, mintea este energofaga iar inima este generatoare de energie. Nu este corect sa intelegem ca mintea trebuie tinuta sub control. Numai gandul la asa ceva genereaza consum mare energetic.

Fii indiferent fata de minte si straduieste-te in orice moment sa descoperi inima. Trece prin inima toata experienta ta de viata, in fiecare moment de viata. Sa izvorasca din inima atata energie incat sa fie suficienta sa linisteasca mintea, sa o hraneasca.

Hraneste mintea doar cu energie din inima si lasa inima ta sa negocieze linistea cu mintea ta! O privim ca pe o mare truda, pentru unii este chiar o ineptie datorita incapacitatii noastre de intelegere. 

Mai aproape a fost Omul de Dumnezeu la inceputuri decat este acum. Si distanta creste constant.

Suntem din ce in ce mai incapabili sa ne autodefinim spiritual. Indepartarea de Dumnezeu desfiinteaza ancorele si reperele spirituale fara de care Omul nu poate exista sanatos.

In Creatia Omului exista un moment in care Omul a existat fara Gand? Gandul a aparut ulterior Creatiei Omului? 

Ce spune Biblia despre Gand?

Sa plecam de la definitia Omului din DEX:  OM, oameni, s. m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.

Dupa cum observam, nici un cuvant despre Suflet si Inima. Aceasta definitie arata limpede incapacitatea noastra de a ne intelege menirea.

Este un mod de a atrage atentia Bisericii Ortodoxe in privinta definitiei Omului:

OMUL ESTE O FIINTA INZESTRATA CU SUFLET SI NU ESTE SUPERIOARA NIMANUI.

Sa subliniem faptul ca “omul se caracterizeaza prin gandire” – exact eroarea care duce omul catre boala. Ar fi benefic: “ Omul se caracterizeaza prin simtire cu Inima”.

Coranul:

Coranul ne relateaza ca dupa ce Allah l-a modelat pe Adam, "a suflat duhul sau in el", dandu-i astfel duh de viata (ruh) sau suflet (nafs). In sufletul lui Adam au fost create toate sufletele descendentilor sai, care urmau sa se nasca din femeie printr-o a doua creatie.

Ruh, indeobste tradus ca duh sau spirit, isi are originea directa in Allah. El insufleteste trupul. In ceea ce priveste natura ontologica a lui ruh, se crede ca ar fi un corp fin plasat in trup, probabil in inima, sau chiar raspandit in intreg trupul. Atat musulmanii ortodocsi cat si misticii sustin ca ruh este un corp si ca de el de­pinde viata noastra. Exista cazuri in care conceptul de ruh este definit prin termenul nafs. In astfel de imprejurari confuziile terminologice raman bine limitate, intrucat conceptul in sine poate fi usor diferentiat si fixat.

Nafs sau sufletul este considerat in general ca fiind sufletul animal, cea mai joasa parte spirituala care incita la rau. In gandirea mistica musulmana, nafs este corespondentul notiunii de trup, un trupul care incita la pacat. In acelasi timp, nafs mai este si eul uman - ego.

Despre existenta sufletului dupa moarte Coranul nu da prea multe detalii. Doar ca la moartea celor piosi sufletele lor sunt luate de Allah langa El, pastrandu-l pana la ziua judecatii, cand vor fi reunite cu trupurile inviate.      
           

Cat priveste problema preexistentei sufletelor, traditia islamica sugereaza ca la prima creare a tuturor sufletelor in sufletul lui Adam si pana la cea de a doua creare prin concepere in pantecele unei femei, ele sunt pastrate de Allah.

Ce spune Kabbalah:

Corp si suflet ca notiuni stiintifice in Intelepciunea Kabbalah

Scopul Stiintei Kabbalah este de a revela Lumea Superioara, celor care o studiaza, in aceeasi masura de claritate si fiabilitate cu care ne dezvaluie stiintele exacte, lumea noastra. Toate cunostintele pe care le avem despre lumea superioara au fost primite de catre cerecetatorii kabbalisti, ca rezultat al experimentelor si cercetarilor, pe ei insisi. De aceea nu exista in Intelepciunea Kabbalah, nici un cuvant care sa se bazeze pe o teorie, ci tot ceea ce este scris in ea este rezultatul unei realizari practice. Este evident faptul ca omul are tot timpul indoieli, si orice concluzie definita de mintea umana ca fiind certa, este pusa si ea, cu timpul, la indoiala. Prin urmare, puterea teoretizarii creste si gasim o concluzie noua, pentru faptele anterioare, iar cu timpul si aceasta concluzie devine evident, concluzia probabila.

Si daca omul intr-adevar este in stare sa gandeasca abstract, el continua sa se deplaseze in acest circuit, toata viaţa lui – certitudinea de ieri se transforma in indoielile de azi, si certitudinea de azi – şi ea – se va transforma maine, in incertitudine, astfel incat certitudinea absoluta poate sa fie valabila doar astazi.

Alte teorii:

1)Teoria credintei

Dupa aprecierea adeptilor acestei teorii, corpul este un fel de imbracaminte a entitatii spirituale si cu el se imbraca sufletul. Prin intermediul corpului, sufletul isi manifesta puterile sale, calitatile sale si diferitele facultati. Prin acest mod sufletul ofera viata si circulatie corpului si il protejeaza de vatamari. Corpul insusi este fara viata si inert si nu are nimic in afara de materie fara viata si tot asa va ramane si in momentul in care sufletul il va parasi. De asemenea, toate semnele de viata pe care le vedem in corpul uman, nu ar fi decat manifestarile puterilor sufletului.

2)Teoria Dualismului

Aceasta este teoria celor care cred in dualitate (coexistenta a doua principii sau a doua elemente diferite). Potrivit opiniei lor, corpul este o creatie perfecta, independenta, vie, se hraneste si isi furnizeaza singur tot ce are nevoie pentru existenta, se protejeaza singur si nu are nevoie de nici un ajutor al unei entitati spirituale.

Cu toate astea, acest corp nu este considerat ca fiind esenta persoanei. Acest rol este luat de catre sufletul inteligent, care este socotit ca fiind entitate spiritual, precum spun si adeptii primei teorii.

3)Teoria negarii

Cercetatorii acestei teorii neaga existenta oricarei realitati spirituale si recunosc doar corporalitatea organismului. Adeptii acestei teorii neaga prezenta a absolut oricarei entitati spirituale, abstracte, in structura corpului uman.

Cu o certitudine incontestabila ei considera ca mintea umana nu este altceva decat un derivat al organismului. Ei descriu corpul ca o masinarie cu cabluri electrice care fac contactul intre organe si creier.

http://www.shanti-spirit.ro/index.php/category/baal-hasulam/articole-baal-hasulam/corp-si-suflet-articole-baal-hasulam

CAND TREBUIE SA MANCAM

Cand trebuie sa mancam?

Multi se mira de intrebare.

Auzi?  Cum cand trebuie sa mananc?  Cand mi-e foame. FALS!!! Problema este cu mult mai complexa daca tinem seama ca omul este dependent de legilenaturii si nu invers.  Se stie destul de bine in prezent ca intreg biologicul, toate sistemele vii suntsupuse unor cicluri energetice legate de marile energii ale Universului, determinand „bioritmuri”.Bioritmul este de : 

–23 zile pentru corpul fizic 

–28 zile pentru corpul astral – emotional 

–33 zile pentru corpurile mentale

Ele pot genera in functie de sinusoidele lor, prin efect de insumare (cu specificitate la nivel deindivid) scurte perioadede slaba functionalitate, de slab randament in munca, nefaste daca vreti.

Acestea pot fi calculate in avans, motiv pentru care chiar se apeleaza la aceste calcule pentru persoane care raspund de viata unor  grupuri mari de oameni (conducatori de trenuri, piloti,comandanti de vase etc). Dar bioritmurile care evidentiaza pulsatia energiei in corpul fizic si corpurile subtile, energetice –informationale – spirituale ale omului, determina prin circulatia in meridiane energetice la niveld e organe, fluctuatii ale intensitatii energiei.In daoism acest lucru se cunoaste de mii de ani: fiecare organ are un maxim functional ( atunci cand functioneaza la randament  maxim).

Doctorii Teodor Caba (Functia energetica a organismului si mecanismele acupuncturii – Buc1980)  si Stephen T. Chang (Exercitii daoiste interne) au stabilit ca aceste maxime de activitate bioenergetica pe organe arata astfel: 

–Ficat – maxim de energie intre orele 1-3 

–Plamani – maxim de energie intre orele 3-5 

–Intestinul gros – maxim de energie intre orele 5-7 

–Meridianul Stomacului – maxim de energie intre orele 7-9 

–Meridianul Splina – Pancreas – maxim de energie intre orele 9-11 

–Meridianul Inimii – maxim de energie intr orele 11-13 

–Meridianul Intestinului subtire – maxim de energie intre orele 13-15 

–Meridianul Vezicii urinare – maxim de energie intre orele 15-17 

–Meridianul Rinichilor – maxim de energie intre orele 17-19 

–Meridianul Stapanul Inimii (vase – sex) – maxim de energie intre orele 19-21 

–Meridianul Celor Trei Incalzitori (trei focare) – maxim de energie intre orele 21-23 

–Meridianul Veziculei biliare – maxim de energie intre orele 23-1

Se constata din acest calendar bioenergetic, ca pana la pranz  (ora 12) , din organele implicate in functia complexa digestiv-absorbativa-depurativa, maxime au ficatul, intestinul gros, stomacul si splina-pancreasul. Activitatea maxima a intestinului subtire este in intervalul 13-15.Pe de alta parte, un lucru stiut este faptul ca in timpul digestiei, activitatea depurativa (adica de eliminare a deseurilor) este intrerupta sau mai incetinita.Daca tinem seama de aceste observatii, rezulta ca intervalele cele mai potrivite pentru mese sunt 12-13 prima si 18-20 cea de a doua.

O concluzie foarte importanta este ca micul dejun  este o mare eroare, cu consecinte negative: activitatea depurativa, de eliminare a deseurilor este oprita sau mult incetinita tocmai la vremea maximului sau energetic. Astfel ea va fi intarziata, obligata sa sa realizeze cu mare pierdere de randament.

Daca prima masa este luata intre orele 12-13, atunci organismul va functiona cu randamentul maxim in activitatea depurativa, gasind  sistemul digestiv  odihnit. Masa se va termina la ora 13 cand incepe activitatea maxima a intestinului subtire, adica a absorbtiei intestinale, aceasta se va face de asemenea cu randament maxim. (http://ro.scribd.com/doc/48051863/articole-pentru-blog)