Ce este Omul?
O intrebare de veacuri cu raspunsuri pe masura. Framantarea
noastra de a ne intelege menirea da nastere permanent acestei intrebari.
Am spus ca, “fiziologic”, privind dintr-un unghi cuantic,
Omul este un vortex de apa intr-un camp electromagnetic.
Toata aceasta stare fiziologica este invelita intr-o plasa energetica
a gandurilor.
Intr-un final, Omul este un perpetum creator, un sculptor
permanent si neobosit ce are un singur instrument: Gandul.
In spectrul energetic Omul modeleaza permanent cu ajutorul
gandului. Deformeaza sau reface permanent, legat la ochi.
Da, legat la ochi, pentru ca nu stim si nu vom sti vreodata
ce se intampla cu noi. “Legat la ochi” reprezinta pe de o parte nazuinta, pe de
alta parte menirea noastra permanenta.
Singurul ghid, cu adevarat ghid, este Creatorul, Dumnezeul,
Cel Ce Este. Cum il gasim? In punctul de asamblare, in locul de unde izvoraste
toata energia vortexului.
De fapt, asta da masura legaturii energetice sau, mai bine
zis, masura uniunii energetice. Daca depasim vederea mentala, mergem catre cea
intuitiva, constatam, realizam ca suntem construiti din materie in miscare(85%
este apa) si nicidecum starea noastra de agregare nu este cea solida. Vibram!
Suntem un schimb energetic permanent, schimb pe care-l putem
“manipula” cu Gandul.
Revenim la idealul energetic care se numeste “gol mental”.
Sa incercam sa oprim pe moment acest instrument modelator: Gandul.
Ce obtinem? Punctul initial al Creatiei, starea de fapt,
contopirea cu Dumnezeu, Eu Sunt! Odata ce eliberezi gandul incepi sa
transformi.
Ce fel de energie este gandul? Depaseste orice viteza!
Materializeaza imagini. Strapunge trecutul si viitorul. Teleporteaza, cu
ajutorul gandului te poti deplasa instantaneu, oriunde! Nu are dificultate in a
transporta orice masa sau volum.
Gandul creeaza imaginea/ansamblul cu care te vei intalni.
Totul intr-o perpetuare continua.
Revine intrebarea: ce este Omul?
La origini Omul a fost inzestrat cu Gand?
Cand a aparut Gandul in structura “fiziologica” a Omului? Nu
cred ca mai are relevanta sa aflam.
Intelegem ca putem “gandi” cu truda de a utilize ganduri
bune dar cum facem sa reusim asta?
Daca te rogi, Tatal Nostru spre exemplu, te concentrezi
asupra a ceea ce rostesti. In acest moment ai reusit sa suprimi restul
gandurilor, sa le aduni spre un focar de energie benefica. Iata motivul
principal pentru care rugaciunea este necesara in viata noastra!
Sfantul
Marcu Ascetul spune ca: "Nu se infiripa nor fara adiere de vint si nu se
naste patima fara de gand". Deci intai si intai de toate, si acesta este
principiul filocalic, toate ale omului pornesc de la gandurile omului. De aceea
trebuie sa-ti faci rinduiala in minte ca sa-ti poti face rinduiala in viata.
Cine nu-i atent la ganduri nu poate nadajdui intr-o viata neintinata.
Tot
Sfantul Marcu Ascetul spune ca: "Asa cum focul nu ramane in apa, tot asa
nici gandul cel rau in inima iubitoare de osteneala". Deci daca ai o
obsesie de rautate, un gand rau in minte care te asupreste, care se invarte
mereu in minte, inseamna ca n-ai inima iubitoare de osteneala, ca n-ai ceva in
suflet care sa nimiceasca gandul cel rau, obsesia respectiva.
Pe scurt, stradania permanenta a Omului de a nu
gandi decat prin Inima pare a fi esenta vietii sufletesti sanatoase si
defineste viata.
Care mai este rostul mintii?
Fara minte nu descoperi inima.
Energetic, mintea este energofaga iar inima este
generatoare de energie. Nu este corect sa intelegem ca mintea trebuie tinuta
sub control. Numai gandul la asa ceva genereaza consum mare energetic.
Fii indiferent fata de minte si straduieste-te in
orice moment sa descoperi inima. Trece prin inima toata experienta ta de viata,
in fiecare moment de viata. Sa izvorasca din inima atata energie incat sa fie
suficienta sa linisteasca mintea, sa o hraneasca.
Hraneste mintea doar cu energie din inima si lasa
inima ta sa negocieze linistea cu mintea ta! O privim ca pe o mare truda,
pentru unii este chiar o ineptie datorita incapacitatii noastre de intelegere.
Mai aproape a fost Omul de Dumnezeu la inceputuri decat este acum. Si distanta
creste constant.
Suntem din ce in ce mai incapabili sa ne autodefinim
spiritual. Indepartarea de Dumnezeu desfiinteaza ancorele si reperele spirituale
fara de care Omul nu poate exista sanatos.
In Creatia Omului exista un moment in care Omul a
existat fara Gand? Gandul a aparut ulterior Creatiei Omului?
Ce spune Biblia
despre Gand?
Sa plecam de la definitia Omului din DEX: OM , oameni, s.
m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire,
inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere
morfologic prin poziția
verticală a corpului și
structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul
deosebit de dezvoltat.
Dupa cum observam, nici
un cuvant despre Suflet si Inima. Aceasta definitie arata limpede incapacitatea
noastra de a ne intelege menirea.
Este un mod de a atrage
atentia Bisericii Ortodoxe in privinta definitiei Omului:
OMUL ESTE O FIINTA
INZESTRATA CU SUFLET SI NU ESTE SUPERIOARA NIMANUI.
Sa subliniem faptul ca
“omul se caracterizeaza prin gandire” – exact eroarea care duce omul catre
boala. Ar fi benefic: “ Omul se caracterizeaza prin simtire cu Inima”.
Coranul:
Coranul ne relateaza ca dupa ce Allah l-a modelat pe Adam,
"a suflat duhul sau in el", dandu-i astfel duh de viata (ruh) sau
suflet (nafs). In sufletul lui Adam au fost create toate sufletele
descendentilor sai, care urmau sa se nasca din femeie printr-o a doua creatie.
Ruh, indeobste tradus
ca duh sau spirit, isi are originea directa in Allah. El
insufleteste trupul. In ceea ce priveste natura ontologica a lui ruh, se crede
ca ar fi un corp fin plasat in trup, probabil in inima, sau chiar raspandit in
intreg trupul. Atat musulmanii ortodocsi cat si misticii sustin ca ruh este un
corp si ca de el depinde viata noastra. Exista cazuri in care conceptul de ruh
este definit prin termenul nafs. In astfel de imprejurari confuziile
terminologice raman bine limitate, intrucat conceptul in sine poate fi usor
diferentiat si fixat.
Nafs sau sufletul este considerat in general
ca fiind sufletul animal, cea mai joasa parte spirituala care incita
la rau. In gandirea mistica musulmana, nafs este corespondentul notiunii de
trup, un trupul care incita la pacat. In acelasi timp, nafs mai este
si eul uman - ego.
Despre existenta sufletului dupa moarte Coranul nu da prea
multe detalii. Doar ca la moartea celor piosi sufletele lor sunt luate de Allah
langa El, pastrandu-l pana la ziua judecatii, cand vor fi reunite cu trupurile inviate.
Cat priveste problema preexistentei sufletelor, traditia
islamica sugereaza ca la prima creare a tuturor sufletelor in sufletul lui Adam
si pana la cea de a doua creare prin concepere in pantecele unei femei, ele
sunt pastrate de Allah.
Ce spune Kabbalah:
Corp si suflet ca
notiuni stiintifice in Intelepciunea Kabbalah
Scopul
Stiintei Kabbalah este de a revela Lumea Superioara, celor care o studiaza, in
aceeasi masura de claritate si fiabilitate cu care ne dezvaluie stiintele
exacte, lumea noastra. Toate cunostintele pe care le avem despre lumea
superioara au fost primite de catre cerecetatorii kabbalisti, ca rezultat al
experimentelor si cercetarilor, pe ei insisi. De aceea nu exista in
Intelepciunea Kabbalah, nici un cuvant care sa se bazeze pe o teorie, ci tot
ceea ce este scris in ea este rezultatul unei realizari practice. Este evident
faptul ca omul are tot timpul indoieli, si orice concluzie definita de mintea
umana ca fiind certa, este pusa si ea, cu timpul, la indoiala. Prin urmare,
puterea teoretizarii creste si gasim o concluzie noua, pentru faptele
anterioare, iar cu timpul si aceasta concluzie devine evident, concluzia
probabila.
Si daca
omul intr-adevar este in stare sa gandeasca abstract, el continua sa se
deplaseze in acest circuit, toata viaţa lui – certitudinea de ieri se
transforma in indoielile de azi, si certitudinea de azi – şi ea – se va
transforma maine, in incertitudine, astfel incat certitudinea absoluta poate sa
fie valabila doar astazi.
Alte teorii:
1)Teoria credintei
Dupa aprecierea
adeptilor acestei teorii, corpul este un fel de imbracaminte a entitatii
spirituale si cu el se imbraca sufletul. Prin intermediul corpului, sufletul
isi manifesta puterile sale, calitatile sale si diferitele facultati. Prin
acest mod sufletul ofera viata si circulatie corpului si il protejeaza de
vatamari. Corpul insusi este fara viata si inert si nu are nimic in afara de
materie fara viata si tot asa va ramane si in momentul in care sufletul il va
parasi. De asemenea, toate semnele de viata pe care le vedem in corpul uman, nu
ar fi decat manifestarile puterilor sufletului.
2)Teoria
Dualismului
Aceasta
este teoria celor care cred in dualitate (coexistenta a doua principii sau a
doua elemente diferite). Potrivit opiniei lor, corpul este o creatie perfecta,
independenta, vie, se hraneste si isi furnizeaza singur tot ce are nevoie
pentru existenta, se protejeaza singur si nu are nevoie de nici un ajutor al
unei entitati spirituale.
Cu toate
astea, acest corp nu este considerat ca fiind esenta persoanei. Acest rol este
luat de catre sufletul inteligent, care este socotit ca fiind entitate
spiritual, precum spun si adeptii primei teorii.
3)Teoria
negarii
Cercetatorii
acestei teorii neaga existenta oricarei realitati spirituale si recunosc doar
corporalitatea organismului. Adeptii acestei teorii neaga prezenta a absolut
oricarei entitati spirituale, abstracte, in structura corpului uman.
Cu o
certitudine incontestabila ei considera ca mintea umana nu este altceva decat
un derivat al organismului. Ei descriu corpul ca o masinarie cu cabluri
electrice care fac contactul intre organe si creier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentarii: