VORBE CU HAR!

ORICUI I SE POATE ÎNTÂMPLA ORICE, ORICÂND, ORICUM !

Posted on 16 noiembrie 2013 by Hrisostom Filipescu

Doamne, când săruţi cerul, el plânge pentru mine. Când săruţi marea, ea îmi cântă balade. Când săruţi vântul, timpul se opreşte şi plângem amândoi !…

Îmbrățișăm viața așa cum este. O luăm de mână și pornim la plimbare. Când obosim ne mai așezăm pe o bancă sau chiar pe iarbă. Privim în zări. Tragem aer în piept. Sunt și dăți în care mai scrâșnim din dinți. Facem o cruce mare. Ne ridicăm și mergem mai departe. Nu descurajăm. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viața noastră, nu este pe nici un loc.

Duioșie și cinism. Câtă bucurie ai avut de astăzi dimineață ? Dar câtă durere? Cum arată iadul tău ? Dar raiul tău ? În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei… Val de duioșie. Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos. Curăță fereastra sufletului și a minții. Acolo încă mai sunt urme de neuitare, neiertare, nepăsare, neiubire. Arăm ogorul inimii cu rugăciune și răbdare. Omule, fii Om bun! Îmi doresc să ne pierdem în iubire. Sunt tânăr și sper la luna de pe cer. Visez la un soare care, la apus, se aruncă în mare de dorul ei, iar la răsărit e iarăși acolo, în povestea lui de pe cer. În povestea inimii sunt multe glasuri. Dragostea nu poate să dispară, chiar și când viața pare să aibă doar o singură culoare. Din culoarea dragostei apar toate celelalte culori. Crede numai !

Și toate sunt la locul lor și totuși parcă nu sunt la locul lor. Facem schimbări în viață, alegeri cu multe bifurcații. Viața te mai duce și pe unde nu îți este voia și te învață ce nici nu gândești. Leagăn barca inimii mele ca să nu mai facă valuri înspumate în mersul ei grăbit. Tonic. Durere de nedescris. Proaspăt. Sunt zile și nopți când lacrimile nu îți ajung să plângi cât vrei să plângi. Dezamăgiri. Adeseori din cauza rănilor adânci devenim stânci. Timpul nu așteaptă. Nici ieri, nici astăzi, nici mâine. E mereu în pantă, mereu la pândă, mereu stă să rânjească. Timpul nu așterne drumuri netede dacă sufletul încă mai este abraziv. Atunci îl anulează pe acum.

Neștiința, lenea și uitarea sunt cei trei vrăjmași ai omului. Mulți suntem morți, dar ne prefacem că suntem vii, îmbrăcându-ne în dogme, scuze, diplomație. Și la unii chiar le iese. Labirint… Uneori pare o glumă. Am învățat să salut din sprânceană, alții din abdomen. Râd în întunericul lumii acesteia ca să se facă soare. Nu mă întreba lucruri care încă nu au răspuns ! Între dragoste și ură sunt doar scuturi de tăcere. Prin viață treci doar o singură dată. Tăcere, nelalocul ei. Frică. Gând nebun. Griji noi. Orice privire în grabă e oarbă. Perdea. Adiere de nori. Durerea ne spune să nu mai stăm acolo unde încă mai stăm. Să schimbăm macazul. Alt drum, alt tren, alt gând, alt dor.

Carevasăzică îți place ce vezi atunci când pe celălalt îl doare? Le poți duce? Roata se întoarce, nu uita ! De cele mai multe ori nu poți salva oamenii, poți doar să îi iubești. Tot, până la capăt. Da, orgoliul nu te lasă. Ceafa celui din fața ta e plină de virtuți și nu îți pică bine. Am venit la ușa inimii tale. Deschide! Până nu pierzi pe cineva nu ai cum să îi simți lipsa. Privirea am spălat-o și acum îmi este dulce. Cum ar fi viaţa dacă toţi oamenii ar iubi ?!

Oricui i se poate întâmpla orice, oricând, oricum ! Cariera, banii, puterea, luxul, inteligența, devin dintr-o dată amantele perfecte cu care ne înșelăm sufletul. Și am făcut la naștere cununie cu el. Răsărit. Apus. Uneori omul tace cel mai frumos și cel mai adânc din întreaga lume. Și Dumnezeu tace în el, în tăcerea lui, tandru, fără timp, fără materie. Eu trișez adeseori în povestea aceasta de dragoste și totuși Dumnezeu mă iubește. Aroma inimii mele El nu o poate uita. Chiar și în visele mele triste, interzise, opace. Când diamantele feciorelnice îmi mângâie obrajii povestesc cerului despre cum o floare se usucă și crește alta în locul ei. Nu uit că din om țâșnește adeseori Foame și Sete de Dumnezeu, dintr-un dor firesc, ontologic de Doamne, de împlinire, de sfinţenie, de îndumnezeire. Dor de liniște și de curat. Dor de frumos. Dor de bine. Dor…

Viața ne așează pe toți în genunchi, mai devreme sau mai târziu. Îndurăm multe căzături. Negăm. Vânătăi, bubă. Fior rece. Fapte, nu cuvinte. În viață nu există „nu pot”, ci „nu vreau”. Schimb iar linia și nu mă sperii. Dacă pierd totul în viață oricând pot să o iau de la capăt alături de Doamne. Cu visuri noi, mai bun, mai iertător, mai curajos, mai puternic, mai iubitor, mai atent. Totul e limpede. Ce am simțit o să știu doar eu și Dumnezeu. De ce vorbești despre mine dacă nu mă cunoști?! Ai mâncat pâine cu lacrimi?! Tu nu ai fost acolo să vezi tot ce am văzut. Nu ai fost acolo să simți tot ce am simțit. Nu ai fost acolo să vezi tot ce am făcut. Nu ai fost acolo să treci prin tot ce am trecut. Tu îți tocești gura, iar eu îmi trăiesc viața, a mea nu a ta. Învăț să iubesc până la cer şi înapoi. Se uită toți, dar nu mă vede nimeni. Tu, Doamne, mă știi cel mai bine și înțelegi slăbiciunile mele ! Ziua de astăzi o înveșmântez în sărbătoare și trag cerul peste mine. Restul e poveste…

Să nu uit. Când inima îngheață, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei. Încălzește-te și gustă din dulceața rugăciunii. Vorbe rotunde și calde, de drag. Zâmbește, mâine va fi mai bine ! Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace.

Îți doresc Iubire! Îngere, ne vedem la răsărit…

Hrisostom Filipescu

APA

Importanța apei în organism

 

Apa, din punct de vedere chimic vorbind are o structură simplă, este formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen. Deși molecula de apă este atât de banală, viața nu poate exista în lipsa ei.

Importanța apei pentru om

În lipsa apei nu se poate realiza formarea, difuziunea, transformarea, transportul, activarea, dezactivarea, combinarea și recombinarea atomilor, sarcinilor (ionilor) și a moleculelor, reacții biochimice (reacții de oxidoreducere, de hidratare, hidroliză, etc.) dar și fizice (dizolvare, procesele de membrană, presiune, etc.). Se știe că deshidratarea conduce la întreruperea fluxurilor energetice și metabolice, ceea ce înseamnă că omul își atenuează până la dispariție capacitățile bioelectrice și catalitice specifice materiei vii.

Rolul apei în organismul uman

Apa participă la numeroase procese importante ce au loc în corpul uman, cum ar fi:

-         Realizarea absorbției și a digestiei,

-         Dizolvarea și transportul unor substanțe (minerale, săruri, ionu, compuși organici, etc.)

-         Biodegradarea și evacuarea unor substanțe toxice sau nespecifice,

-         Realizarea echilibrului acido-bazic și a osmozei,

-         Reglarea temperaturii corpului,

-         Respirația și nutriția celulară,

-         Realizarea unui mediu de reacție pentru procesele biochimice (hidroliză, hidratare, oxido-reducere, etc.)

-         Asigurarea continuă a schimburilor de substanțe dintre mediul extern și cel intern.

Procentul apei din corpul uman

Aproximativ jumătate din greutatea corpului uman îi revine apei. Cantitatea de apă reținută în organism diferă în funcție de vârstă, astfel:

Vârstă	%
Fetus la 3 luni	94
Nou născut	80
Adulți	65
Bătrâni	50

Repartiția apei în corpul uman

Localizare	Denumire	% din apa totală din organism	Rol, Observații
În întreg corpul uman	Apă totală	100	Menține viata. Creează mediul necesar biochimiei. Furnizează cationul H(+) și anionul OH(-) care participă la menținerea echilibrului acido-bazic. Este dizolvantul universal.
În interiorul celulelor	Apă vitală, apă intracelulară	58	Menține activitatea organelor. Intră în constituția celulelor și țesuturilor.
În afara celulelor	Apă transcelulară	2	Se află în stomac, intestine, vezică biliară și urină, în alte organe cisternă sau în cavități. În tubul digestiv, apa ușurează absorbția substanțelor  organice și anorganice. Prin ea se elimină toxinele și excesele (urină). Mai are rol de rezervor și de amortizor de șoc.
	Apa plasmatică	8	Reprezintă apa din sânge și limfă. Rolul principal este acela de transport, dar mai contribuie la dizolvarea și difuzia a numeroase substanțe.
	Apa interstițială	32	Este localizată în spațiul dintre celule și îndeplinește funcția de aprovizionare a celulelor.

Bilanțul apei

Apa ajunge în organism din lichidele ingerate, alimente și din oxidarea alimentelor. Din tubul digestiv, apa se distribuie în întregul organism. Analizând tabelul ajungem la concluzia că prin tubul digestiv trec zilnic 11 litri de apă, iar prin rinichi 170. Majoritatea datelor din tabele, sunt după Gavril Niac, 2004.

INTRĂRI
Apa din lichidele ingerate	50%
Apa din alimente	30%
Apa provenită din oxidarea alimentelor	20%

Mișcări interne
Sistem, organ	Intrări (L/zi)	Ieșiri (L/zi)	Resorbții (L/zi)
Tub digestiv	11*	0,1	10,9
Plămâni	1	0,6	0,4**
Rinichi	170	1,5	168,5***
Piele	1,5	0,5	1**

*În tubul digestiv intră aproximativ 11 litri de apă. Din aceasta, apă exogenă reprezintă 2,5 l, restul provenind din secreții digestive ( bilă 2,2 l; suc gastric 2,5 l; salivă 1,5 l; secreții intestinale 3 l, etc.)

**Resorbția pulmonară și cea cutanată se face fără restituirea apei organismuluim fiind practic o retenție.

***Resorbția renală se realizează cu ajutorul unor proteine tubulare; aquaporine, care separă ureea de restul lichidului ce va fi restituit ”circuitului”.

IEȘIRI
Urină	67%
Transpirație	12%
Fecale	3%
Expirație	18%

Sursa: Bioterapii

CE ESTE OMUL?

Ce este Omul?

O intrebare de veacuri cu raspunsuri pe masura. Framantarea noastra de a ne intelege menirea da nastere permanent acestei intrebari.

Am spus ca, “fiziologic”, privind dintr-un unghi cuantic, Omul este un vortex de apa intr-un camp electromagnetic.

Toata aceasta stare fiziologica este invelita intr-o plasa energetica a gandurilor.

Intr-un final, Omul este un perpetum creator, un sculptor permanent si neobosit ce are un singur instrument: Gandul.

In spectrul energetic Omul modeleaza permanent cu ajutorul gandului. Deformeaza sau reface permanent, legat la ochi.

Da, legat la ochi, pentru ca nu stim si nu vom sti vreodata ce se intampla cu noi. “Legat la ochi” reprezinta pe de o parte nazuinta, pe de alta parte menirea noastra permanenta.

Singurul ghid, cu adevarat ghid, este Creatorul, Dumnezeul, Cel Ce Este. Cum il gasim? In punctul de asamblare, in locul de unde izvoraste toata energia vortexului.

De fapt, asta da masura legaturii energetice sau, mai bine zis, masura uniunii energetice. Daca depasim vederea mentala, mergem catre cea intuitiva, constatam, realizam ca suntem construiti din materie in miscare(85% este apa) si nicidecum starea noastra de agregare nu este cea solida. Vibram!

Suntem un schimb energetic permanent, schimb pe care-l putem “manipula” cu Gandul.

Revenim la idealul energetic care se numeste “gol mental”. Sa incercam sa oprim pe moment acest instrument modelator: Gandul.

Ce obtinem? Punctul initial al Creatiei, starea de fapt, contopirea cu Dumnezeu, Eu Sunt! Odata ce eliberezi gandul incepi sa transformi.

Ce fel de energie este gandul? Depaseste orice viteza! Materializeaza imagini. Strapunge trecutul si viitorul. Teleporteaza, cu ajutorul gandului te poti deplasa instantaneu, oriunde! Nu are dificultate in a transporta orice masa sau volum.

Gandul creeaza imaginea/ansamblul cu care te vei intalni. Totul intr-o perpetuare continua.

Revine intrebarea: ce este Omul?

La origini Omul a fost inzestrat cu Gand?

Cand a aparut Gandul in structura “fiziologica” a Omului? Nu cred ca mai are relevanta sa aflam.

Intelegem ca putem “gandi” cu truda de a utilize ganduri bune dar cum facem sa reusim asta?

Daca te rogi, Tatal Nostru spre exemplu, te concentrezi asupra a ceea ce rostesti. In acest moment ai reusit sa suprimi restul gandurilor, sa le aduni spre un focar de energie benefica. Iata motivul principal pentru care rugaciunea este necesara in viata noastra!

Sfantul Marcu Ascetul spune ca: "Nu se infiripa nor fara adiere de vint si nu se naste patima fara de gand". Deci intai si intai de toate, si acesta este principiul filocalic, toate ale omului pornesc de la gandurile omului. De aceea trebuie sa-ti faci rinduiala in minte ca sa-ti poti face rinduiala in viata. Cine nu-i atent la ganduri nu poate nadajdui intr-o viata neintinata.

Tot Sfantul Marcu Ascetul spune ca: "Asa cum focul nu ramane in apa, tot asa nici gandul cel rau in inima iubitoare de osteneala". Deci daca ai o obsesie de rautate, un gand rau in minte care te asupreste, care se invarte mereu in minte, inseamna ca n-ai inima iubitoare de osteneala, ca n-ai ceva in suflet care sa nimiceasca gandul cel rau, obsesia respectiva.

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/veniti-luati-bucurie/gandul-la-moarte-82881.html

Pe scurt, stradania permanenta a Omului de a nu gandi decat prin Inima pare a fi esenta vietii sufletesti sanatoase si defineste viata.

Care mai este rostul mintii?

Fara minte nu descoperi inima.

Energetic, mintea este energofaga iar inima este generatoare de energie. Nu este corect sa intelegem ca mintea trebuie tinuta sub control. Numai gandul la asa ceva genereaza consum mare energetic.

Fii indiferent fata de minte si straduieste-te in orice moment sa descoperi inima. Trece prin inima toata experienta ta de viata, in fiecare moment de viata. Sa izvorasca din inima atata energie incat sa fie suficienta sa linisteasca mintea, sa o hraneasca.

Hraneste mintea doar cu energie din inima si lasa inima ta sa negocieze linistea cu mintea ta! O privim ca pe o mare truda, pentru unii este chiar o ineptie datorita incapacitatii noastre de intelegere. 

Mai aproape a fost Omul de Dumnezeu la inceputuri decat este acum. Si distanta creste constant.

Suntem din ce in ce mai incapabili sa ne autodefinim spiritual. Indepartarea de Dumnezeu desfiinteaza ancorele si reperele spirituale fara de care Omul nu poate exista sanatos.

In Creatia Omului exista un moment in care Omul a existat fara Gand? Gandul a aparut ulterior Creatiei Omului? 

Ce spune Biblia despre Gand?

Sa plecam de la definitia Omului din DEX:  OM, oameni, s. m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.

Dupa cum observam, nici un cuvant despre Suflet si Inima. Aceasta definitie arata limpede incapacitatea noastra de a ne intelege menirea.

Este un mod de a atrage atentia Bisericii Ortodoxe in privinta definitiei Omului:

OMUL ESTE O FIINTA INZESTRATA CU SUFLET SI NU ESTE SUPERIOARA NIMANUI.

Sa subliniem faptul ca “omul se caracterizeaza prin gandire” – exact eroarea care duce omul catre boala. Ar fi benefic: “ Omul se caracterizeaza prin simtire cu Inima”.

Coranul:

Coranul ne relateaza ca dupa ce Allah l-a modelat pe Adam, "a suflat duhul sau in el", dandu-i astfel duh de viata (ruh) sau suflet (nafs). In sufletul lui Adam au fost create toate sufletele descendentilor sai, care urmau sa se nasca din femeie printr-o a doua creatie.

Ruh, indeobste tradus ca duh sau spirit, isi are originea directa in Allah. El insufleteste trupul. In ceea ce priveste natura ontologica a lui ruh, se crede ca ar fi un corp fin plasat in trup, probabil in inima, sau chiar raspandit in intreg trupul. Atat musulmanii ortodocsi cat si misticii sustin ca ruh este un corp si ca de el de­pinde viata noastra. Exista cazuri in care conceptul de ruh este definit prin termenul nafs. In astfel de imprejurari confuziile terminologice raman bine limitate, intrucat conceptul in sine poate fi usor diferentiat si fixat.

Nafs sau sufletul este considerat in general ca fiind sufletul animal, cea mai joasa parte spirituala care incita la rau. In gandirea mistica musulmana, nafs este corespondentul notiunii de trup, un trupul care incita la pacat. In acelasi timp, nafs mai este si eul uman - ego.

Despre existenta sufletului dupa moarte Coranul nu da prea multe detalii. Doar ca la moartea celor piosi sufletele lor sunt luate de Allah langa El, pastrandu-l pana la ziua judecatii, cand vor fi reunite cu trupurile inviate.      
           

Cat priveste problema preexistentei sufletelor, traditia islamica sugereaza ca la prima creare a tuturor sufletelor in sufletul lui Adam si pana la cea de a doua creare prin concepere in pantecele unei femei, ele sunt pastrate de Allah.

Ce spune Kabbalah:

Corp si suflet ca notiuni stiintifice in Intelepciunea Kabbalah

Scopul Stiintei Kabbalah este de a revela Lumea Superioara, celor care o studiaza, in aceeasi masura de claritate si fiabilitate cu care ne dezvaluie stiintele exacte, lumea noastra. Toate cunostintele pe care le avem despre lumea superioara au fost primite de catre cerecetatorii kabbalisti, ca rezultat al experimentelor si cercetarilor, pe ei insisi. De aceea nu exista in Intelepciunea Kabbalah, nici un cuvant care sa se bazeze pe o teorie, ci tot ceea ce este scris in ea este rezultatul unei realizari practice. Este evident faptul ca omul are tot timpul indoieli, si orice concluzie definita de mintea umana ca fiind certa, este pusa si ea, cu timpul, la indoiala. Prin urmare, puterea teoretizarii creste si gasim o concluzie noua, pentru faptele anterioare, iar cu timpul si aceasta concluzie devine evident, concluzia probabila.

Si daca omul intr-adevar este in stare sa gandeasca abstract, el continua sa se deplaseze in acest circuit, toata viaţa lui – certitudinea de ieri se transforma in indoielile de azi, si certitudinea de azi – şi ea – se va transforma maine, in incertitudine, astfel incat certitudinea absoluta poate sa fie valabila doar astazi.

Alte teorii:

1)Teoria credintei

Dupa aprecierea adeptilor acestei teorii, corpul este un fel de imbracaminte a entitatii spirituale si cu el se imbraca sufletul. Prin intermediul corpului, sufletul isi manifesta puterile sale, calitatile sale si diferitele facultati. Prin acest mod sufletul ofera viata si circulatie corpului si il protejeaza de vatamari. Corpul insusi este fara viata si inert si nu are nimic in afara de materie fara viata si tot asa va ramane si in momentul in care sufletul il va parasi. De asemenea, toate semnele de viata pe care le vedem in corpul uman, nu ar fi decat manifestarile puterilor sufletului.

2)Teoria Dualismului

Aceasta este teoria celor care cred in dualitate (coexistenta a doua principii sau a doua elemente diferite). Potrivit opiniei lor, corpul este o creatie perfecta, independenta, vie, se hraneste si isi furnizeaza singur tot ce are nevoie pentru existenta, se protejeaza singur si nu are nevoie de nici un ajutor al unei entitati spirituale.

Cu toate astea, acest corp nu este considerat ca fiind esenta persoanei. Acest rol este luat de catre sufletul inteligent, care este socotit ca fiind entitate spiritual, precum spun si adeptii primei teorii.

3)Teoria negarii

Cercetatorii acestei teorii neaga existenta oricarei realitati spirituale si recunosc doar corporalitatea organismului. Adeptii acestei teorii neaga prezenta a absolut oricarei entitati spirituale, abstracte, in structura corpului uman.

Cu o certitudine incontestabila ei considera ca mintea umana nu este altceva decat un derivat al organismului. Ei descriu corpul ca o masinarie cu cabluri electrice care fac contactul intre organe si creier.

http://www.shanti-spirit.ro/index.php/category/baal-hasulam/articole-baal-hasulam/corp-si-suflet-articole-baal-hasulam

CAND TREBUIE SA MANCAM

Cand trebuie sa mancam?

Multi se mira de intrebare.

Auzi?  Cum cand trebuie sa mananc?  Cand mi-e foame. FALS!!! Problema este cu mult mai complexa daca tinem seama ca omul este dependent de legilenaturii si nu invers.  Se stie destul de bine in prezent ca intreg biologicul, toate sistemele vii suntsupuse unor cicluri energetice legate de marile energii ale Universului, determinand „bioritmuri”.Bioritmul este de : 

–23 zile pentru corpul fizic 

–28 zile pentru corpul astral – emotional 

–33 zile pentru corpurile mentale

Ele pot genera in functie de sinusoidele lor, prin efect de insumare (cu specificitate la nivel deindivid) scurte perioadede slaba functionalitate, de slab randament in munca, nefaste daca vreti.

Acestea pot fi calculate in avans, motiv pentru care chiar se apeleaza la aceste calcule pentru persoane care raspund de viata unor  grupuri mari de oameni (conducatori de trenuri, piloti,comandanti de vase etc). Dar bioritmurile care evidentiaza pulsatia energiei in corpul fizic si corpurile subtile, energetice –informationale – spirituale ale omului, determina prin circulatia in meridiane energetice la niveld e organe, fluctuatii ale intensitatii energiei.In daoism acest lucru se cunoaste de mii de ani: fiecare organ are un maxim functional ( atunci cand functioneaza la randament  maxim).

Doctorii Teodor Caba (Functia energetica a organismului si mecanismele acupuncturii – Buc1980)  si Stephen T. Chang (Exercitii daoiste interne) au stabilit ca aceste maxime de activitate bioenergetica pe organe arata astfel: 

–Ficat – maxim de energie intre orele 1-3 

–Plamani – maxim de energie intre orele 3-5 

–Intestinul gros – maxim de energie intre orele 5-7 

–Meridianul Stomacului – maxim de energie intre orele 7-9 

–Meridianul Splina – Pancreas – maxim de energie intre orele 9-11 

–Meridianul Inimii – maxim de energie intr orele 11-13 

–Meridianul Intestinului subtire – maxim de energie intre orele 13-15 

–Meridianul Vezicii urinare – maxim de energie intre orele 15-17 

–Meridianul Rinichilor – maxim de energie intre orele 17-19 

–Meridianul Stapanul Inimii (vase – sex) – maxim de energie intre orele 19-21 

–Meridianul Celor Trei Incalzitori (trei focare) – maxim de energie intre orele 21-23 

–Meridianul Veziculei biliare – maxim de energie intre orele 23-1

Se constata din acest calendar bioenergetic, ca pana la pranz  (ora 12) , din organele implicate in functia complexa digestiv-absorbativa-depurativa, maxime au ficatul, intestinul gros, stomacul si splina-pancreasul. Activitatea maxima a intestinului subtire este in intervalul 13-15.Pe de alta parte, un lucru stiut este faptul ca in timpul digestiei, activitatea depurativa (adica de eliminare a deseurilor) este intrerupta sau mai incetinita.Daca tinem seama de aceste observatii, rezulta ca intervalele cele mai potrivite pentru mese sunt 12-13 prima si 18-20 cea de a doua.

O concluzie foarte importanta este ca micul dejun  este o mare eroare, cu consecinte negative: activitatea depurativa, de eliminare a deseurilor este oprita sau mult incetinita tocmai la vremea maximului sau energetic. Astfel ea va fi intarziata, obligata sa sa realizeze cu mare pierdere de randament.

Daca prima masa este luata intre orele 12-13, atunci organismul va functiona cu randamentul maxim in activitatea depurativa, gasind  sistemul digestiv  odihnit. Masa se va termina la ora 13 cand incepe activitatea maxima a intestinului subtire, adica a absorbtiei intestinale, aceasta se va face de asemenea cu randament maxim. (http://ro.scribd.com/doc/48051863/articole-pentru-blog)

PUNCTUL CARE POATE SALVA VIATA

Punctul de sub nas este principalul punct de reanimare. Este denumit si punctul “salveaza viata“.

Stimulat cu forta va salveaza intr-adevar viata in caz de infarct miocardic

(este mai eficient decat nitroglicerina tinuta sub limba), in caz de lesin si hipotensiune.