Intrebarea este: ce detine cu adevarat un Om, notiune pe care sa o considere proprietatea lui si din care poate da si altora?

Iata pe ce suntem proprietari: Omul este conceput ca un producator perfect de energie. Practic, in fiecare moment, indiferent de vointa noastra, noi procesam si producem o anumita energie. Este adevarat ca aceasta productie individuala devine optima cand atingem o stare anume(dragoste/iubire). In rest, tot ceea ce ne completeaza viata sunt iluzii(in adevaratul sens al cuvantului) sau intentii ale mintii. Cand aceasta productie de energie este sugrumata de mental, apare boala ca o consecinta a unui mecanism deficitar(nu mai avem energie). Un exemplu: doi oameni necunoscuti trec pe strada, unul pe langa celalalt! Mental, cele doua entitati sunt separate, energetic, se produc schimburi energetice in ambele sensuri cu unicul scop de a optimiza productia de energie a fiecaruia. Indiferent de vointa(mental) noastra exista o "ratiune" a vietii peste vointa noastra care are un unic scop: sa nu fie intrerupta productia de energie! Ce se intampla cu atat de multa energie(din starea de iubire)? Suntem 7 miliarde de suflete! Aici intervine Creatia si scopul pentru care traim o viata, unicul scop. Mecanismul nostru interior prin care reusim sa procesam si sa generam energie reprezinta o adevarata minune "tehnologica". Toti marii savanti au spus: totul este energie, totul vibreaza! Aceasta energie este proprietatea noastra unica, averea noastra care este intr-un punct maxim cand ne nastem! Avem capacitatea si inzestrarea sa putem darui din ea. Indiferent de optiunea noastra de a da sau de a nu da, energia noastra tot pleaca catre unde este nevoie de ea. De ce? Pentru ca si primim cu sau fara vointa noastra.