CORELATII ENERGETICE

Acupuncture

marți, 11 martie 2014

CAUZELE APARITIEI BOLILOR IN MEDICINA CHINEZA


Cauzele aparitiei bolilor in medicina chineza:
CELE ŞAPTE SENTIMENTE
– Bucuria
– Furia
– Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
– Ingrijorarea
– Teama şi spaima
Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.”
“Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei.”
BUCURIA
Bucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii.
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã.
Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia.
Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:
– Palpitaţii
– Insomnie
– Gândire neclarã, – Manifestãri maniace (afectarea spiritului)
– Infarct
Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau doctor pacientexterni) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem.
Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.
FURIA
Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei.
Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn).
Simptomele asociate sunt:
- Dureri de cap
- Ameţeli
- Creşterea tensiunii
- Atac vascular cerebral
- Irascibilitate
- Eructaţii
- Suspine
- Menstruaţie neregulatã
Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elemntului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmtoarele manifestãri:
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Energia stomacului urcã în loc sã coboare
- Sângerãri:
a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor)
O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm.
Din punct de vedere al organelor “pereche”, ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.
TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal.
Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã.
Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul).
Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:
- Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
- Astm
- Plâns excesiv
- Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
- Probleme ale pielii
Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.
ÎNGRIJORAREA
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
Ingrijorarea produce stagnarea energiei.
Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul).
Simptomele asociate sunt:
- Palpitaţii
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Insuficienţã sanguinã
TEAMA ŞI SPAIMA
Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã.
Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã.
Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima.
Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:
- Depresie
- Lipsa capacitãţii de decizie
- Confuzie
- Lipsa curajului
Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:
- Anxietate
- Incapacitatea de a se odihni.
CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE
Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase “schimbãri climatice”:
- Vântul
- Frigul
- Umezeala
- Focul
- Arşiţa verii
- Uscãciunea
In mod obişnuit, aceste “schimbãri climatice”, cunoscute şi sub denumirea de “cele şase tipuri de energii”, nu provoacã modificãri patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbãrile climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacã rezistenţa organismului este scãzutã. Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbãri climatice sunt denumite “cele şase energii perverse”.
In momentul în care produc îmbolnãvirea, “cele şase energii” invadeazã corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gurã.
Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbãrile de vreme şi de mediul înconjurãtor. De aceea, ele mai sunt denumite şi “boli de sezon”.
VÂNTUL
Vântul este asociat cu ficatul, lemnul, primãvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţã corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului.
Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte “energii perverse” în interiorul corpului, odatã cu el. Vântul este considerat cea mai importantã “energie perversã”, fiind denumit generic ca fiind “cauza celor o sutã de afecţiuni”.
Vântul disperseazã energia în sus şi în exterior
- Având caracter Yang, energia vântului tinde sã urce şi sã se extindã.
- Afecţiunile cauzate de vânt se manifestã iniţial la nivelul pãrţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele.
Manifestãrile clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazalã, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt.
Apariţie rapidã şi schimbãri rapide
- Declanşeazã afecţiuni acute, cu evoluţie rapidã, precum febra, bolile infecţioase.
In naturã vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizatã de schimbãri rapide. Drept urmare, tulburãrile provocate de vântul patogen sunt însoţite de simptome “migratoare”, modificãri bruşte de stare şi instalarea violentã a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mutã, “migreazã” în corp.
Un alt exemplu îl constituie urticaria produsã de acţiunea vântului, afecţiune ce dã mâncãrimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.
Creazã mişcãri anormale şi bruşte
- Spasme, convulsii, ticuri
Posibile afecţiuni
- Atac vascular cerebral
- Ceafã înţepenitã cu rãcealã
Vântul este cel mai des întâlnit primãvara
Cel mai adesea vântul care apare primãvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţã în interiorul corpului.
FRIGUL
Frigul, deşi caracteristic iernii, poate apãrea şi în alte anotimpuri.
Existã mulţi factori care permit frigului patogen sã invadeze corpul:
- îmbrãcãmintea prea subţire, neadecvatã temperaturii mediului ambiant,
- staţionarea în ploaie (umezealã),
- bãile în lacuri pe timp geros,
- menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.
a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulburã mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boalã caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantitãţi mari de urinã, ş.a.m.d.
b) Acţiunea frigului este însoţitã de contracţie şi stagnare, având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodicã a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţã de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitatã de mişcare a membrelor.
c) Frigul afecteazã cu uşurinţã partea inferioarã a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.
UMEZEALA
Umezeala reprezintã tipul de energie predominantã din timpul verii târzii – acel interval dintre vara propiu-zisã şi toamnã – anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de cãldurã. In aceastã perioadã, umezeala patogenã invadeazã cu uşurinţã corpul, din cauza staţionãrii prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtãrii unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.
a) Umezeala este caracterizeazã prin greutate şi turbiditate crescutã a unor secreţii şi excreţii.
Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apãsare în cap şi – uneori – în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasã a încheieturilor.
Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde.
Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentã şi cu miros înţepãtor.
b) Umezeala se caracterizeazã prin vâscozitate şi stagnare.
Pacienţii au de obicei limba foarte încãrcatã, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilã.
Afecţiunile care apar tind sã se prelungeascã şi sunt rebele la tratament.
c) Umezeala afecteazã Yang-ul şi împiedicã circulaţia energiei.
Manifestãrile clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominalã, micţiune dificilã şi cantitate scãzutã de urinã, evacuarea dificilã a scaunelor ce conţin mucus.
Splina preferã uscãciunea şi se teme de umezealã. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apãsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectãrii funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splinã).
FOCUL
Adesea, vara existã un exces de Yang (cãldurã, luminã) şi drept urmare apare “focul”. El poate fi însã întâlnit şi în alte anotimpuri.
Cãldura, arşiţa şi focul sunt manifestãri de intensitate diferitã ale Yang-ului:
- Cãldura este cea mai blândã
- Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensã decât cea a cãldurii
- Focul este forma cea mai severã a Yang-ului.
Focul este un factor patogen de naturã Yang.
- Acţiunea focului este caracterizatã de ardere şi deplasare spre partea superioarã.
Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioarã a corpului:
- febrã, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;
- dacã focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comã.
Focul (Yang) consumã fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţatã a fluidelor cãtre exterior, provocând o deshidratare gravã.
Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului:
- dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucã, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusã şi foarte concentratã.
Focul care invadeazã corpul stârneşte vântul şi provoacã perturbaţii ale funcţiilor sanguine.
1. Excesul de foc afecteazã meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat.
Simptomele “arşiţei care stârneşte vântul”:
- febrã mare, comã, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixã.
2. Afectarea sângelui de cãtre foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:
- epistaxis, hematurie, sângerãri uterine, menoragie.
Focul patogen ce stagneazã poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la:
- furuncule, ulceraţii, abcese.
CĂLDURA VERII – ARŞIŢA VERII
Arşiţa sau cãldura excesivã este forma predominantã de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnitã decât pe durata acestui anotimp.
Bolile pe care le provoacã sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncãlzite şi cu ventilaţie proastã.
Cãldura verii este un factor patogen de naturã Yang. Simptomele sunt:
- febra ridicatã, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut.
Cãldura verii este caracterizatã de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului.
De obicei, afecteazã capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburãri de vedere.
Cãldura verii poate de asemenea sã blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivã. Va apare:
- setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentratã, stare de epuizare.
Vara este adesea foarte umedã şi, de aceea, cãldura patogenã este combinatã cu umezeala patogenã.
Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febrã şi agitaţie.
USCĂCIUNEA
Toamna este de obicei foarte uscatã în China. De aceea, uscãciunea a fost asociatã în medicina tradiţionalã chinezã cu acest anotimp.
Uscãciunea consumã lichidele din corp, ducând la:
- uscarea nasului, a gurii şi a gâtului
- apariţia de crãpãturi ale pielii
- pierderea strãlucirii pãrului
- constipaţie
- reducerea cantitãţii de urinã.
Uscãciunea afecteazã adesea plãmânul. Acesta este organul deţinãtor de energie cel mai delicat. Funcţiile plãmânului sunt legate de împrãştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plãmânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacã, însoţitã de secreţii ce poartã urme de sânge.
ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR
- Constituţie slabã
- Suprasolicitare
- Activitate sexualã excesivã
- Probleme de nutriţie
- Traume fizice
- Paraziţi şi otrãvuri
- Tratament incorect
- Faptele neconforme cu morala
CONSTITUŢIE SLABĂ
Constituţia depinde de:
- Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
- Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii
pictura copilFactori ce afecteazã constituţia viitorului copil:
- Concepţia în stare de ebrietate
- Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
- Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
- Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)
Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:
- In momentul concepţiei, unirea energiei “Cerului şi a Pãmântului” produce noua fiinţã,
- Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
- Constituţia se fixeazã în general în acest interval.
Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului (practica Qigong-ului şi a Taijiquan-ului).
Constituţia slabã este indicatã prin:
- Urechi mici
- uls slab, leneş
- Limba foarte flascã, fãrã “spirit”
- Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor
SUPRASOLICITAREA
In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului.
Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte.
In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie. Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung.
Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice.
Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.
a) Suprasolicitare mentalã
Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.
b) Suprasolicitare fizicã
Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului.
Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte. Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele.
Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.
In scrierile clasice se menţioneazã “cele cinci suprasolicitãri”:
- Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);
- Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii);
- Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);
- Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);
- Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).
c) Exerciţiile fizice excesive
Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului.
Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale.
Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului:
Ex: Ridicarea greutãţilor – cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui
Ex: Alergarea – duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor
Ex: Tenisul – provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor
d) Lipsa exerciţiilor
Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã.
Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei.
Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei.
Anumite exerciţii fizice (Qigong, Taijiquan) sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.
sexualitateACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ
Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi.
Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor.
Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului).
Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã.
Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:
- Obosealã evidentã
- Apariţia ocazionalã a ameţelilor
- Vedere neclarã
- Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
- Slãbiciunea genunchilor
- Urinare frecventã
Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii.
Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale.
Esenţa rinichilor slãbeşte
a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale
b) la femei: din cauza naşterilor repetate.
Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor.
Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor.
Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului.
Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi).
Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.
mancare PROBLEME DE NUTRIŢIE
Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.
a) Supraalimentaţia şi malnutriţia
Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea.
Consumul exagerat de alimente – când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.
Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare.
Incercarea de a slãbi prin “înfometare” duce la slãbirea energiei splinei. Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.
b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente
Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli.
De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri.
Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide.
Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia.
Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree.
Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului.
Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui.
De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui.
Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule.
Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit.
Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului.
Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã.
Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.
Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.
Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.
Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.
Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.
c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice
Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.
TRAUME FIZICE
Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.
Traumele uşoare duc la stagnarea energiei, în timp ce traumele grave produc stagnarea sângelui.
In general, în cazul traumelor se observã afectarea regiunilor musculare însoţitã de dureri, sângerãri, lezarea tendoanelor şi în unele cazuri grave chiar şi a organelor interne, fracturarea oaselor, dislocarea articulaţiilor, ş.a.m.d.
Un pericol foarte mare îl constituie invadarea corpului, prin porţiunile rãnite, a energiilor patogene, ceea ce în unele cazuri poate duce chiar la comã sau convulsii.
PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI
Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii.
Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).

TRATAMENTUL INCORECT

Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni.
De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul.
Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.
FAPTELE NECONFORME CU MORALA (conform teroriei din Qigong)
Qigong-ul pune un foarte mare accent pe moralã. Se spune mereu:
“Pune morala pe primul loc”
sau:
“Morala ridicatã, nivel avansat în practicã”.
Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers.
Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.
In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu “minciuna necesarã”, spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea. In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat.
O persoanã moralã este o persoanã sincerã, copilas fericitfericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.
Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin – Yang:
“In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul,
Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul.”
Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale.
Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea “mai puţin pozitivã” a Universului.
In acest câmp, “nu tocmai bun”, se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea.
Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.
Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda“Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”

luni, 18 noiembrie 2013

VORBE CU HAR!


ORICUI I SE POATE ÎNTÂMPLA ORICE, ORICÂND, ORICUM !

DSCN5889
Doamne, când săruţi cerul, el plânge pentru mine. Când săruţi marea, ea îmi cântă balade. Când săruţi vântul, timpul se opreşte şi plângem amândoi !…
Îmbrățișăm viața așa cum este. O luăm de mână și pornim la plimbare. Când obosim ne mai așezăm pe o bancă sau chiar pe iarbă. Privim în zări. Tragem aer în piept. Sunt și dăți în care mai scrâșnim din dinți. Facem o cruce mare. Ne ridicăm și mergem mai departe. Nu descurajăm. Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viața noastră, nu este pe nici un loc.
Duioșie și cinism. Câtă bucurie ai avut de astăzi dimineață ? Dar câtă durere? Cum arată iadul tău ? Dar raiul tău ? În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei… Val de duioșie. Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos. Curăță fereastra sufletului și a minții. Acolo încă mai sunt urme de neuitare, neiertare, nepăsare, neiubire. Arăm ogorul inimii cu rugăciune și răbdare. Omule, fii Om bun! Îmi doresc să ne pierdem în iubire. Sunt tânăr și sper la luna de pe cer. Visez la un soare care, la apus, se aruncă în mare de dorul ei, iar la răsărit e iarăși acolo, în povestea lui de pe cer. În povestea inimii sunt multe glasuri. Dragostea nu poate să dispară, chiar și când viața pare să aibă doar o singură culoare. Din culoarea dragostei apar toate celelalte culori. Crede numai !
Și toate sunt la locul lor și totuși parcă nu sunt la locul lor. Facem schimbări în viață, alegeri cu multe bifurcații. Viața te mai duce și pe unde nu îți este voia și te învață ce nici nu gândești. Leagăn barca inimii mele ca să nu mai facă valuri înspumate în mersul ei grăbit. Tonic. Durere de nedescris. Proaspăt. Sunt zile și nopți când lacrimile nu îți ajung să plângi cât vrei să plângi. Dezamăgiri. Adeseori din cauza rănilor adânci devenim stânci. Timpul nu așteaptă. Nici ieri, nici astăzi, nici mâine. E mereu în pantă, mereu la pândă, mereu stă să rânjească. Timpul nu așterne drumuri netede dacă sufletul încă mai este abraziv. Atunci îl anulează pe acum.
Neștiința, lenea și uitarea sunt cei trei vrăjmași ai omului. Mulți suntem morți, dar ne prefacem că suntem vii, îmbrăcându-ne în dogme, scuze, diplomație. Și la unii chiar le iese. Labirint… Uneori pare o glumă. Am învățat să salut din sprânceană, alții din abdomen. Râd în întunericul lumii acesteia ca să se facă soare. Nu mă întreba lucruri care încă nu au răspuns ! Între dragoste și ură sunt doar scuturi de tăcere. Prin viață treci doar o singură dată. Tăcere, nelalocul ei. Frică. Gând nebun. Griji noi. Orice privire în grabă e oarbă. Perdea. Adiere de nori. Durerea ne spune să nu mai stăm acolo unde încă mai stăm. Să schimbăm macazul. Alt drum, alt tren, alt gând, alt dor.
Carevasăzică îți place ce vezi atunci când pe celălalt îl doare? Le poți duce? Roata se întoarce, nu uita ! De cele mai multe ori nu poți salva oamenii, poți doar să îi iubești. Tot, până la capăt. Da, orgoliul nu te lasă. Ceafa celui din fața ta e plină de virtuți și nu îți pică bine. Am venit la ușa inimii tale. Deschide! Până nu pierzi pe cineva nu ai cum să îi simți lipsa. Privirea am spălat-o și acum îmi este dulce. Cum ar fi viaţa dacă toţi oamenii ar iubi ?!
Oricui i se poate întâmpla orice, oricând, oricum ! Cariera, banii, puterea, luxul, inteligența, devin dintr-o dată amantele perfecte cu care ne înșelăm sufletul. Și am făcut la naștere cununie cu el. Răsărit. Apus. Uneori omul tace cel mai frumos și cel mai adânc din întreaga lume. Și Dumnezeu tace în el, în tăcerea lui, tandru, fără timp, fără materie. Eu trișez adeseori în povestea aceasta de dragoste și totuși Dumnezeu mă iubește. Aroma inimii mele El nu o poate uita. Chiar și în visele mele triste, interzise, opace. Când diamantele feciorelnice îmi mângâie obrajii povestesc cerului despre cum o floare se usucă și crește alta în locul ei. Nu uit că din om țâșnește adeseori Foame și Sete de Dumnezeu, dintr-un dor firesc, ontologic de Doamne, de împlinire, de sfinţenie, de îndumnezeire. Dor de liniște și de curat. Dor de frumos. Dor de bine. Dor…
Viața ne așează pe toți în genunchi, mai devreme sau mai târziu. Îndurăm multe căzături. Negăm. Vânătăi, bubă. Fior rece. Fapte, nu cuvinte. În viață nu există „nu pot”, ci „nu vreau”. Schimb iar linia și nu mă sperii. Dacă pierd totul în viață oricând pot să o iau de la capăt alături de Doamne. Cu visuri noi, mai bun, mai iertător, mai curajos, mai puternic, mai iubitor, mai atent. Totul e limpede. Ce am simțit o să știu doar eu și Dumnezeu. De ce vorbești despre mine dacă nu mă cunoști?! Ai mâncat pâine cu lacrimi?! Tu nu ai fost acolo să vezi tot ce am văzut. Nu ai fost acolo să simți tot ce am simțit. Nu ai fost acolo să vezi tot ce am făcut. Nu ai fost acolo să treci prin tot ce am trecut. Tu îți tocești gura, iar eu îmi trăiesc viața, a mea nu a ta. Învăț să iubesc până la cer şi înapoi. Se uită toți, dar nu mă vede nimeni. Tu, Doamne, mă știi cel mai bine și înțelegi slăbiciunile mele ! Ziua de astăzi o înveșmântez în sărbătoare și trag cerul peste mine. Restul e poveste…
Să nu uit. Când inima îngheață, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei. Încălzește-te și gustă din dulceața rugăciunii. Vorbe rotunde și calde, de drag. Zâmbește, mâine va fi mai bine ! Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace.
Îți doresc Iubire! Îngere, ne vedem la răsărit…
Hrisostom Filipescu

vineri, 15 noiembrie 2013

TREPTELE POSTULUI

Treptele postului

Vom enumera în continuare treptele postului, adica cele sapte feluri de hrana pentru crestini:

1. Prima treapta a postului este cea a CARNIVORILOR. În aceasta categorie intra persoanele care, în afara zilelor de miercuri, vineri si posturile rânduite de Biserica, folosesc în alimentatie si carne. Acest tip de alimentatie încetineste foarte mult progresul la rugaciune.

2. A doua treapta este aceea a LACTO-VEGETARIENILOR, adica a acelora care nu manânca niciodata carne, ci lapte si produse lactate, oua si legume fierte. Aceasta este de obicei viata de obste a calugarilor.

3. A treia treapta a postului este aceea a VEGETARIENILOR, adica a acelora care manânca numai zarzavaturi si legume fierte sau crude. În aceasta treapta a postului ajung de obicei calugarii cei mai râvnitori. De aici încep treptele postului cele mai aspre, pe care pasesc de obicei, cu binecuvântarea duhovnicilor, sihastrii si pustnicii cei mai nevoitori.

4. A patra treapta a postului este aceea a FRUCTIVORILOR, adica a acelora care manânca o data în zi pâine si fructe fierte sau crude. Cine a ajuns în aceasta treapta a postului, poate stapâni cu usurinta trupul, gândurile si poate spori repede pe calea rugaciunii.

5. A cincea treapta a postului este cea a HRANEI USCATE, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori, care, în aceasta aspra nevointa, manânca numai pesmeti muiati în apa cu sare sau putin otet, o data în zi, cu masura. Astfel se nevoiau sihastrii de pe Valea Nilului.

6. A sasea treapta a postului este MANA DUMNEZEIASCA, la care ajung foarte putini asceti, dupa o îndelungata nevointa, întariti fiind cu darul Duhului Sfânt.

Acestia se îndestuleaza numai cu Sfânta si Dumnezeiasca Împartasanie, pe care o primesc o data sau de doua ori pe saptamâna, fara a mai gusta altceva, decât putina apa. Ei traiesc pe pamânt viata îngereasca, mintea lor fiind rapita în extaz, nu au nevoie de nimic material (hrana, îmbracaminte, odihna), fie ca este iarna sau vara nu simt frigul sau caldura, fiind acoperiti cu Harul lui Dumnezeu.

vineri, 30 august 2013

SIMBOLISTICA - CRUCEA


SIMBOLISTICA - CRUCEA
 
 
Crucea Alfa şi Omega
Această cruce latină completată de literele Alfa şi Omega ne aminteşte că, deşi Iisus Hristos a murit pe cruce pentru răscumpărarea păcatelor noastre, el continuă să domnească veşnic peste Împărăţia Sa.
 
Crucea cu ancoră
Simbolizează nădejdea creştinilor în ajutorul lui Iisus Hristos. Crucea a fost utilizată şi ca emblemă a Sfântului Clement, episcop la Roma, despre ea tradiţia susţinând că ar fi fost legată de o ancoră şi aruncată în mare de împăratul Traian.
 
Crucea Botezătorului
Această cruce greacă este suprapusă peste litera din alfabetul grecesc "chi", care este şi prima literă a numelui lui Hristos (Christos). Ea formează o cruce cu opt braţe. Cum numărul opt este simbolul renaşterii sau al regenerării, această cruce este frecvent utilizată drept cruce a botezului.
 
Crucea trilobată
Este cea mai răspândită formă a crucii, ea evocând Sfânta Treime prin capetele sale în formă de trifoi.
 
Crucea bizantină
Crucea bizantină este folosită mai ales în Biserica ortodoxă greacă.
 
Crucea Patimilor, în trepte
Cele trei trepte pe care este aşezată crucea latină simbolizează patimile lui Iisus Hristos pe drumul Golgotei sau, mai ales, cele trei virtuţi creştine, care sunt credinţa, speranţa şi iubirea.
 
Crucea celtică, irlandeză
Unul din cele mai vechi simboluri folosite ale crucii. Această cruce era folosită de celţii creştinaţi din Marea Britanie şi din Irlanda.
 
Crucea învingătorului, a victoriei
Această cruce este completată cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Iisus (IC) şi cu prima şi ultima literă a numelui elenizat al lui Hristos (XC), în partea de sus, şi cu denumirea grecească pentru victorie (NIKA), în partea de jos. Barele scurte amplasate deasupra literelor indică faptul că este vorba de abrevieri.
 
Crucea ornamentată (Crosslet)
Cruce formată din patru alte cruci de dimensiuni mai reduse, ansamblul fiind o reprezentare grafică a răspândirii Evangheliei către cele patru zări ale pământului. Această versiune ornamentată este aşezată pe un caroiaj care formează, la rândul său, alte patru cruci.
 
Crucea răsăriteană
Crucea de această formă este utilizată în special de Biserica ortodoxă rusă. Bara superioară reprezintă forma abreviată a inscripţiei "INRI" care a fost aşezată deasupra capului lui Iisus Hristos din ordinul lui Pilat. Semnificaţia barei inferioare înclinate s-a pierdut în negura istoriei. Potrivit folclorului, se spune că Iisus Hristos ar fi avut un picior mai lung; sau, potrivit altei legende, că marele cutremur care s-a produs la moartea Lui a făcut să se încline crucea. O altă explicaţie (probabil şi cea mai corectă) este aceea că, crucea înclinată este reprezentarea crucii Sfântului Andrei. Se consideră că Sfântul Andrei este cel care a introdus creştinismul în Rusia.
Crucea crenelată
Această cruce heraldică evocă crenelurile unei fortăreţe sau ale unui castel, putând fi folosită în această formă ca simbol al "Bisericii militante" (biserica luptătoare, prin contrast cu biserica triumfătoare - adică toţi cei care au urcat la Dumnezeu).
 
Crucea floare-de-crin
Asemănătoare crucii cu motiv floral (prezentată mai jos), această cruce evocă Sfânta Treime şi Învierea.
 
Crucea florală
Capetele în formă de crin ale acestei cruci evocă Sfânta Treime.
 
Crucea grecească
Formă arhaică a crucii, având braţele de dimensiuni egale.
 
Crucea ionică
Este crucea pe care Sfântul Columb a dus-o pe Insula Iona în secolul al VI-lea.
 
Crucea de Ierusalim, a cruciatului, formată din cinci registre
Această formă complexă se compune dintr-o cruce principală, la rândul ei formată din patru cruci în forma literei T, care este o reprezentare simbolică a Legii vechi-testamentare. Cele patru cruci greceşti de dimensiuni mai reduse reprezintă împlinirea Legii prin învăţăturile evanghelice ale lui Iisus Hristos. Unii exegeţi furnizează interpretarea conform căreia ea ar reprezenta activitatea misionară a Bisericii, care a răspândit cuvântul Evangheliilor în cele patru zări ale lumii. Iar alţii susţin că cele cinci cruci ar simboliza cele cinci răni pe care le-a primit Iisus Hristos pe cruce (mâini, picioare şi coastă). Această cruce a apărut pe blazonul lui Godfrey de Bouillon, primul rege al Regatului creştin al Ierusalimului. Ea este integrată în heraldica cruciaţilor.
Crucea latină
Această reprezentare a crucii, şi cea mai răspândită, evocă sacrificiul suprem pe care l-a făcut Iisus Hristos pentru a răscumpăra păcatele omenirii. Crucea este goală pentru a ne aminti de momentul Învierii şi de speranţa în viaţa veşnică.
 
Crucea latină (cu proclamarea)
Iniţialele în alfabet latin simbolizează inscripţia de pe crucea lui Iisus Hristos, scrisă din porunca lui Pilat: "Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum - Iisus din Nazaret, regele iudeilor"
Ioan 19:19 Pilat pregătise o inscripţie care a fost fixată pe cruce. Ea suna astfel: "IISUS DIN NAZARET, REGELE IUDEILOR". 20 : "Mulţi evrei au citit acest semn, fiindcă locul în care Iisus a fost răstignit pe cruce era aproape de cetate, iar semnul a fost scris în aramaică, latină şi greacă". (NIV)
 
Crucea malteză
Cele opt vârfuri exterioare simbolizează regenerarea. Unii susţin că ar reprezenta cele opt virtuţi. Crucea apare pe blazonul Cavalerilor Ioaniţi, aceiaşi care au fost alungaţi de turci din Insula Rodos şi s-au refugiat în Insula Malta . Malta este insula pe care a naufragiat corabia Sfântului Pavel.
 
Crucea Naşterii Domnului
Această cruce în formă de stea aminteşte povestea Naşterii lui Iisus Hristos, anunţând scopul pentru care El s-a întrupat.
 
Crucea pontificală
Această cruce este emblema oficială a papalităţii. Ea nu poate fi folosită decât de Papa însuşi. Se spune că cele trei bare orizontale ar reprezenta cele trei răspântii de pe Golgota. Mult mai probabil, ele simbolizează cele trei direcţii ale autorităţii papale : Biserica, pământul şi cerul.
 
Crucea pătimirii
Capetele ascuţite ale acestei cruci latine reprezintă pătimirea lui Iisus Hristos răstignit pe cruce.
 
Crucea "Patee"
Această cruce este frecvent confundată cu crucea malteză. Este o cruce a Ordinului lui Hristos si are origine templiera. Reprezintă varianta crucii "Patee" inscrisa in patrat.
 
Crucea "Patee" - varianta
Are aceleaşi semnificatii ca si precedenta numai ca este inscrisa in cerc.
 
Crucea patimilor
Această cruce simbolizează crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este una dintre crucile care apar pe mantia Cavalerilor Templieri. Se pare ca este crucea pe care le-a fost oferită spre a o purta de catre Papa Eugeniu in 1146.
 
Crucea templieră
Cruce care apare pe scutul cavalerilor templieri si pe pânzele corabiilor Ordinului. Crucea apare aplicată pe rasa calugarească care se afla sub mantia de cavaler.
Crucea patriarhală
Această cruce ecleziastică purtată de patriarhi apare frecvent reprezentată în arta creştină. Bara superioară simbolizează inscripţia plasată pe cruce de Pilat. A fost adoptată de cardinali şi de episcopi ca semn distinctiv al rangului în ierarhia bisericească.
 
Crucea episcopală (Pommee)
Capetele în formă de măr simbolizează roadele vieţii creştineşti. Fiindcă acest motiv era reprezentat pe veşmintele preoţeşti în perioada creştinismului timpuriu, crucea în această formă este uneori denumită cruce episcopală.
 
Crucea Sfântului Andrei
Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a simţit că este nedemn să fie răstignit la fel ca Domnul Dumnezeul său, astfel încât el a implorat să i se facă o cruce de formă diferită. Crucea Sfântului Andrei este un simbol al umilinţei, al pătimirii şi al martiriului.
 
Crucea în T
Crucea de forma literei T din alfabetul grecesc este cea mai simplă dintre toate cruciformele. Este frecvent folosită drept cruce a profeţiei, sau cruce vechi-testamentară, fiindcă reprezintă semnul pe care, conform tradiţiei, l-au făcut israeliţii cu sângele mielului jertfit pe stâlpii din Egipt în noaptea dinaintea trecerii miraculoase a mării. Crucea de forma literei T este frecvent reprezentată în chip de stâlp pe care a ridicat Moise şarpele de aramă în pustia Egiptului.
 
Crucea triumfului Împărăţiei lui Iisus Hristos pe pământ
Această cruce simbolizează triumful şi venirea Împărăţiei lui Iisus Hristos. Este frecvent întâlnită în arta religioasă creştină, fiind reprezentată în vârful sceptrului purtat de Iisus Hristos care domneşte cu slavă peste Împărăţia Sa.
 
 
NON NOBIS DOMINE NON NOBIS, SED NOMINI TUO DGLORIAM !

vineri, 2 august 2013

APA


Apa, din punct de vedere chimic vorbind are o structură simplă, este formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen. Deși molecula de apă este atât de banală, viața nu poate exista în lipsa ei.

Importanța apei pentru om
În lipsa apei nu se poate realiza formarea, difuziunea, transformarea, transportul, activarea, dezactivarea, combinarea și recombinarea atomilor, sarcinilor (ionilor) și a moleculelor, reacții biochimice (reacții de oxidoreducere, de hidratare, hidroliză, etc.) dar și fizice (dizolvare, procesele de membrană, presiune, etc.). Se știe că deshidratarea conduce la întreruperea fluxurilor energetice și metabolice, ceea ce înseamnă că omul își atenuează până la dispariție capacitățile bioelectrice și catalitice specifice materiei vii.
Rolul apei în organismul uman
Apa participă la numeroase procese importante ce au loc în corpul uman, cum ar fi:
-         Realizarea absorbției și a digestiei,
-         Dizolvarea și transportul unor substanțe (minerale, săruri, ionu, compuși organici, etc.)
-         Biodegradarea și evacuarea unor substanțe toxice sau nespecifice,
-         Realizarea echilibrului acido-bazic și a osmozei,
-         Reglarea temperaturii corpului,
-         Respirația și nutriția celulară,
-         Realizarea unui mediu de reacție pentru procesele biochimice (hidroliză, hidratare, oxido-reducere, etc.)
-         Asigurarea continuă a schimburilor de substanțe dintre mediul extern și cel intern.
Procentul apei din corpul uman
Aproximativ jumătate din greutatea corpului uman îi revine apei. Cantitatea de apă reținută în organism diferă în funcție de vârstă, astfel:
Vârstă
%
Fetus la 3 luni
94
Nou născut
80
Adulți
65
Bătrâni
50
Repartiția apei în corpul uman
Localizare
Denumire
% din apa totală din organism
Rol, Observații
În întreg corpul uman
Apă totală
100
Menține viata. Creează mediul necesar biochimiei. Furnizează cationul H(+) și anionul OH(-) care participă la menținerea echilibrului acido-bazic. Este dizolvantul universal.
În interiorul celulelor
Apă vitală, apă intracelulară
58
Menține activitatea organelor. Intră în constituția celulelor și țesuturilor.
În afara celulelor
Apă transcelulară
2
Se află în stomac, intestine, vezică biliară și urină, în alte organe cisternă sau în cavități. În tubul digestiv, apa ușurează absorbția substanțelor  organice și anorganice. Prin ea se elimină toxinele și excesele (urină). Mai are rol de rezervor și de amortizor de șoc.
Apa plasmatică
8
Reprezintă apa din sânge și limfă. Rolul principal este acela de transport, dar mai contribuie la dizolvarea și difuzia a numeroase substanțe.
Apa interstițială
32
Este localizată în spațiul dintre celule și îndeplinește funcția de aprovizionare a celulelor.
Bilanțul apei
Apa ajunge în organism din lichidele ingerate, alimente și din oxidarea alimentelor. Din tubul digestiv, apa se distribuie în întregul organism. Analizând tabelul ajungem la concluzia că prin tubul digestiv trec zilnic 11 litri de apă, iar prin rinichi 170. Majoritatea datelor din tabele, sunt după Gavril Niac, 2004.


INTRĂRI
Apa din lichidele ingerate
50%
Apa din alimente
30%
Apa provenită din oxidarea alimentelor
20%

Mișcări interne
Sistem, organ
Intrări (L/zi)
Ieșiri (L/zi)
Resorbții (L/zi)
Tub digestiv
11*
0,1
10,9
Plămâni
1
0,6
0,4**
Rinichi
170
1,5
168,5***
Piele
1,5
0,5
1**
*În tubul digestiv intră aproximativ 11 litri de apă. Din aceasta, apă exogenă reprezintă 2,5 l, restul provenind din secreții digestive ( bilă 2,2 l; suc gastric 2,5 l; salivă 1,5 l; secreții intestinale 3 l, etc.)
**Resorbția pulmonară și cea cutanată se face fără restituirea apei organismuluim fiind practic o retenție.
***Resorbția renală se realizează cu ajutorul unor proteine tubulare; aquaporine, care separă ureea de restul lichidului ce va fi restituit ”circuitului”.
IEȘIRI
Urină
67%
Transpirație
12%
Fecale
3%
Expirație
18%