EVOLUTIE PSORIAZIS. 3 ANI DE BIOENERGIE!

Cum ne vindecam?

Boala este expresia faptului ca "ceva" functioneaza in noi independent de vointa noastra.
Acel "ceva" ce functioneaza in noi independent este in posesia adevarului absolut motiv pentru care suntem obligati sa intelegem cum functioneaza acel "ceva" din noi, cu ce legi functioneaza acel "ceva"!
Cat de mult trebuie sa dam atentie la acel "ceva" interior!

EMOTIILE SI VIATA COTIDIANA

Problema organismului nostru este ca ne traim viata in doua planuri emotionale complet independente intre ele(fara schimburi informationale) si unul dintre planuri este complet independent fata de actul de vointa dezvoltat de noi.
Cu alte cuvinte, nu putem schimba nimic daca dorim.
Unul dintre planurile emotionale se supune vointei noastre si are rolul de a ne mentine integrati social.
Celalalt plan emotional se manifesta sub o forma energetica profunda, imposibil de detectat mental, prin trairi constientizate, constiente.
Nu constientizam ca acest plan emotional exista decat daca organismul nostru dobandeste o anumita stare de relaxare, poate fi numita meditatie, etc.
Din anumite motive acest plan emotional profund, in timp, devine izvorul bolilor.
Pentru noi aceste manifestari, bolile, aduc modificari substantiale primului plan emotional cu consecinte evident sociale dar pentru cel de-al doilea plan emotional nu este decat un limbaj.
De aici apare ideea unei functionalitati emotionale programata, bazata pe un cod pe care-l voi numi "codul iubirii", nu intamplator!
Din aceste motive am tras concluzia ca boala are o cauza emotionala extrem de profunda, alta decat ce putem noi constientiza.
Se creaza imaginea unei a doua vieti complet independenta dar integrata in interiorul vietii senzoriale constiente.
Suntem doua fiinte! Cu certitudine suntem doua fiinte ce convietuiesc si se folosesc de acelasi organism.
Societatea in care traim este complet dezechilibrata prin valorile pe care le promoveaza iar efectul este de maturizare a primei fiinte si de suprimare treptata a celei de a doua.
Statistic, consecintele se vad clar. Toate aceste manifestari ale organismului nostru pe care noi le numim generic boli/afectiuni s-au inmultit intr-un mod ametitor si au generat alte efecte la nivel social, isterii datorate consumului din ce in ce mai mare de medicamente si de tratamente medicale care actioneaza din exterior asupra unor efecte vizibile tardiv.
Avem nevoie de o medicina a cauzelor dezechilibrelor si bolilor dar pentru aceasta noua fundamentare trebuie schimbat tot ce cunoastem.
Toate aceste concluzii le afirm cu incredere ca fiind izvorate din terapii, multe terapii in care, spre exemplu, un cancer si o luxatie pot fi tratate cu aceiasi metoda tocmai pentru ca au aceiasi cauza. u privim asupra cancerului cu groaza si asupra luxatiei cu indulgenta ironica pentru ca deja mental le separam si le gandim ca doua manifestari diferite. Privim cauza lor care este unica si care in 100% din situatii reprezinta o vibratie a organizmului nostru, aritmata.
De ce apare aceasta vibratie aritmata care pentru un organism creaza cancer iar pentru altul doar o durere articulara, este intrebarea care trebuie sa genereze o alta medicina.
Este greu de cuprins mental faptul ca oamenii isi pot gasi vindecarea doar printr-o corectare energetica a vibratiei si este greu de cuprins mental faptul ca in aceiasi zi dispar medicamentele in totalitate.
In particular, aceasta tema are si cateva explicatii sa le zicem anatomice.
Spre exemplu, daca privim organismul nostru ca o suma de subansamble trebuie sa intelegem ca organele noastre privite ca subansamble au capacitatea de a functiona independent.
Prima fiinta de care am vorbit, cea sociala, nu permite o functionare independenta a organelor, cea de-a doua fiinta, cea profunda, se bazeaza tocmai pe o functionare independenta a organelor. Din aceasta cauza este posibila aparitia cazurilor de tipul: "este un om cumpatat, nu bea, nu fumeaza dar a facut ciroza sau cancer"!!!
Sub aspect dogmatic putem face afirmatia ca suferinta(emotie) este prezenta in fiecare clipa din viata noastra in sensul ca traim in fiecare moment prin emotii.
"Exista o tristete pe care omul si-o creaza singur inlauntrul lui, o tristete rea. O alta forma a tristetii este cea care vine fara voia noastra, pricinuita de faptul ca ni se intampla diferite lucruri neplacute". Arhim. Simeon Kraiopoulos - Taina suferintei
Cum raspund cele doua fiinte acestor provocari in conditiile in care cea de-a doua fiinta nu este logica deci nu poate dezvolta atitudini de tip indiferenta. cea de-a doua fiinta are o functionalitate diferita, primeste toate emotiile si stocheaza toate emotiile fara a le putea sterge vreodata. Cea de-a doua fiinta da raspuns la orice intalneste.
In plan anatomic ne intrebam ce traseu foloseste emotia!
Prima fiinta are la dispozitie anatomia asa cum este inteleasa de medicina alopata.
Cea de-a doua fiinta foloseste un traseu mult mai subtil despre care vom vorbi la momentul potrivit ca solutie in vindecarea bolilor!!!

Intrebarea este: ce detine cu adevarat un Om, notiune pe care sa o considere proprietatea lui si din care poate da si altora?

Iata pe ce suntem proprietari: Omul este conceput ca un producator perfect de energie. Practic, in fiecare moment, indiferent de vointa noastra, noi procesam si producem o anumita energie. Este adevarat ca aceasta productie individuala devine optima cand atingem o stare anume(dragoste/iubire). In rest, tot ceea ce ne completeaza viata sunt iluzii(in adevaratul sens al cuvantului) sau intentii ale mintii. Cand aceasta productie de energie este sugrumata de mental, apare boala ca o consecinta a unui mecanism deficitar(nu mai avem energie). Un exemplu: doi oameni necunoscuti trec pe strada, unul pe langa celalalt! Mental, cele doua entitati sunt separate, energetic, se produc schimburi energetice in ambele sensuri cu unicul scop de a optimiza productia de energie a fiecaruia. Indiferent de vointa(mental) noastra exista o "ratiune" a vietii peste vointa noastra care are un unic scop: sa nu fie intrerupta productia de energie! Ce se intampla cu atat de multa energie(din starea de iubire)? Suntem 7 miliarde de suflete! Aici intervine Creatia si scopul pentru care traim o viata, unicul scop. Mecanismul nostru interior prin care reusim sa procesam si sa generam energie reprezinta o adevarata minune "tehnologica". Toti marii savanti au spus: totul este energie, totul vibreaza! Aceasta energie este proprietatea noastra unica, averea noastra care este intr-un punct maxim cand ne nastem! Avem capacitatea si inzestrarea sa putem darui din ea. Indiferent de optiunea noastra de a da sau de a nu da, energia noastra tot pleaca catre unde este nevoie de ea. De ce? Pentru ca si primim cu sau fara vointa noastra.

Ce trebuie sa intelegem din expresia: "SUNT UNII CARE FURA ENERGIE"!

Oamenii care fura energie sunt gestionari de energii la frecvente joase. Iti poate fura energie doar daca esti de aceiasi factura cu el adica ai energie joasa. Cand promovezi sfaturi care indeamna oamenii la o inchipuita autoaparare nu faci decat sa-i inveti sa se autoizoleze adica le cobori vibratia prin sfaturi. Un simplu "Tatal Nostru" spus dimineata te va proteja tot timpul. Este grav sa promovezi sfaturi fara sa intelegi capcanele din spatele lor!!!

Suntem creati din armonie, energia este de vibratie foarte inalta. Cei care gandesc restrictiv isi scad vibratia incredibil de mult si vor parasi zona de vibratii inalte/sanatoase. Oamenii curati nu trebuie sa faca eforturi sa se apere atata timp cat sunt in sfera energiilor inalte unde nu au sansa sa se intalneasca cu cei de vibratie joasa care s-au pozitionat mult mai jos. Daca totusi cazi in ispita de a te uita energetic dupa cel care a cazut din energia de frecventa inalta, vei cobora dupa el si vei simti intradevar ca pierzi energie care nu este "furata", o dai tu benevol pentru ca ai cazut in capcana unor anumite ganduri. Mai vin aici cu un exemplu spus de Parintele Cleopa: "Omul este vulnerabil fata de cel rau cand este cuprins de singuratate, cand se autoizoleaza". O ultima comparatie: mergeti prin padure si priviti in sus unde veti vedea coroanele de vegetatie sanatoasa cum fosnesc pline de viata(este planul vibratiilor inalte) si priviti in jos unde veti intalni cu privirea un covor tacut de frunze si crengi(este planul vibratiilor joase). Cele doua planuri mai au cum sa se intalneasca? Nu, evident! Asta se intampla si cu Omul!

Aici apare rostul rugaciunii! prin intermediul rugaciunii vibratia noastra ramana la o frecventa inalta fara sa fie nevoie sa ne "aparam" de "cei care fura energie".

Nu fura nimeni energie, trebuie doar sa ne gasim locul in aceasta energie.

Un alt exemplu este raspunsul la intrebarea: cum te rogi?

1. Cu voce tare sau in gand? - Veti constata ca atunci cand va rugati cu voce tare "ceva" se intampla de nu puteti duce rugaciunea pana la capat. De ce? Cel care nu doreste sa te rogi, nu doreste sa-ti mentii vibratia inalta pentru a te mentine intr-o vibratie joasa acolo unde te poate controla, incearca sa te impiedice cu orice chip. Dar daca te vei ruga in gand, nu va afla nimeni si nu va simti nimeni ca tu te-ai "ridicat" energetic.

2. Cand te rogi, unde iti indrepti privirea? Majoritatea se uita in sus ca si cum ar cere ajutor din exterior. Este gresit, te irosesti! Trebuie doar sa te uiti catre inima ta pentru ca in fiecare din noi exista Dumnezeu, doar trebuie sa avem incredere in noi, in inima noastra.

Si in acest fel aflam ca nu avem de ce sa ne aparam din exterior trebuie sa izvoram din interior!!!

CARACTERISTICI UIMITOARE ALE CORPULUI UMAN http://www.prostemcell.ro/54-sfaturi-si-intrebari/4640-corpul-omenesc.html?start=15

CARACTERISTICI UIMITOARE ALE CORPULUI UMAN

În urma proiectului „Genomul uman”, s-a constatat că ADN-ul uman conţine 23.000 de gene, mult mai puține decât se credea.
Corpul uman conține aproximativ 5 litri de sânge.
70% din corpul uman este apă. La naștere, 80% din greutatea nou născutului este apă.
Când cantitatea de apă din corp se reduce cu 2%, îți va fi sete, dacă scade cu 10%, ai halucinații, iar dacă pierzi 20% din apă, mori.
Odată la 7 ani, corpul își înlocuiește aproape toate celulele.
Durata vieții unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui stomacal, 2 zile. O celulă a pielii trăiește 4 săptămâni. O celulă nervoasă poate trăi până la 60 de ani.
În corpul uman sunt peste 1.200 de km de vase de sânge, iar capilarele unui adult, puse cap la cap, ar ajunge pentru înconjurul Pământului de aproape 4 ori. Numai un plămân conţine peste 300 de miliarde de vase capilare. Dacă ele ar fi puse cap la cap, s-ar întinde pe o distanţă de 2.400 km.
Jumătate din greutatea nou-născutului este câștigată în ultimele 7 săptămâni de sarcină.
Nevoile medii de somn sunt de 14-22 ore pe zi la un copil până la o lună, 13-15 ore la unul spre 1 an, 10-12 ore până la 6 ani, 9 ore la 12 ani și 7 ore și jumătate la un om adult.
În primul an de viață, un nou născut fură din perioada de somn a părinților 400-700 de ore.
Media duratei unui vis la om este de 4-5 minute, iar majoritate viselor sunt alb-negru.
Un adult are mai puţine oase în corp decât un copil. Ne începem viaţa cu 300 de oase dar, pentru că anumite oase se unesc în timpul creşterii, la maturitate mai avem doar 206. Dintre acestea, mai mult de jumătate se află în mâini şi picioare. Un picior are 26 de oase.
Oasele umane sunt foarte rezistente și pot suporta greutăți mari fără a fi rupte sau strivite. Femurul, în consistența sa osoasă, este mai tare decât betonul.
Dinții unui om sunt tari ca piatra, iar mandibula este cel mai dur os din organism.
Osul hioid, care susține mușchiul limbii este singurul os din corp care nu atinge niciun alt os.
Degetele mari de la picioare sunt printre cele mai importante structuri ale corpului nostru. Datorită lor, un om îşi poate păstra poziţia verticală şi-şi poate menţine echilibrul.
Piciorul unui om conține 250.000 glande sudoripare.
Când doarme, un om se lungește cu cca 8 milimetri, pentru ca dimineaţa să revină la înălțimea iniţială. Motivul este forţa gravitaţională care acţionează asupra cartilagiilor.
Testiculele unui bărbat produc 10 milioane de spermatozoizi în fiecare zi - suficient pentru ca acesta să poată repopula planeta în doar 6 luni.
Ovarele conţin cca jumătate de milion de ovule. Cu toate acestea, doar 400 dintre ele au ocazia de a da naştere unei noi vieţi.
Cea mai mare celulă a corpului uman este ovulul, iar cea mai mică, spermatozoidul.
Aşa cum amprentele digitale sunt unice, și amprenta limbii fiecărei persoane este unică.
Dacă saliva nu poate dizolva ceva, atunci nu-i putem simți gustul.
Chiar dacă nu este la fel de sensibil precum cel al unui câine, nasul uman poate percepe până la 50.000 de mirosuri diferite.
În ureche există cca 4.000 de glande generatoare de ceară.
Urechile pot distinge peste 300.000 de tonalități.
Toți bebelușii se nasc cu ochii albaștri.
Ochiul uman este capabil să distingă cca 1 milion de culori diferite şi să obţină mai multe informaţii decât cel mai performant telescop construit vreodată.
Când o persoană moare, văzul este primul care dispare, iar auzul este ultimul simț perceput.
Cel mai mare și mai greu organ al corpului este pielea. Ea cântărește cca 3 kg și poate acoperi, în cazul unui adult, o suprafaţă de 2 m². În timpul vieţii, un om pierde până la 18 kg de piele moartă.
Pe un cm² de piele se află cca 3 milioane de celule, 5.000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre pentru durere, 10-25 receptori tactili și corpusculi termosensibili, 4 metri de fibre nervoase, 1 metru de vase sanguine și peste 100 de glande sudoripare.
În corpul fiecăruia dintre noi trăiesc bacterii a căror greutate totală atinge 2 kg. Numai în gură, un om are până la 40.000 bacterii. Fiecare centimetru pătrat de piele conţine cel puţin 32 de milioane de bacterii. Din fericire, cele mai multe sunt inofensive.
Picioarele conţin peste 500.000 de glande sudoripare, care pot elimina până la jumătate de litru de transpiraţie pe zi.
Când atingem un obiect, semnalul circulă prin corp prin intermediul nervilor cu peste 200 km/h.
Aproximativ 50.000 de celule din corpul tău au murit şi au fost înlocuite chiar în timp ce citești acest articol. Scheletul tău este unul nou la fiecare 3 luni şi ai o piele nouă în fiecare lună.
Sunt necesare cca 200.000 de încruntări pentru apariția unui rid permanent pe frunte.
Fără pigmenți, pielea noastră ar fi excesiv de albă. Însă vasele sanguine de la suprafața pielii adaugă un strop de roșu. Pigmentul galben și melanina sepia sunt create de razele ultraviolete. Aceste 4 nuanțe sunt amestecate pentru a da naștere culorilor de piele pentru toate rasele.
Unghiile de la mâini cresc în medie de 6 ori mai repede decât cele de la picioare.
Părul uman crește anual în medie cu 10 cm, iar unghia cu 6 cm.
Locul în care părul uman creşte cel mai repede este barba. Bărbații petrec 3.300 ore din viață pentru a se bărbieri. Dacă nu ar fi bărbierită, barba ar putea ajunge la 9 metri într-o viață de om.
Unghiile şi părul sunt alcătuite din aceeaşi substanţă: cheratina.
O persoană pierde, în medie, 50 de fire de păr pe zi şi peste 10 miliarde de particule de piele moartă. Un fir de păr poate suporta o greutate de 100 de grame.
Culoarea părului depinde de un pigment numit melanină. Pe măsură ce îmbătrânim se secretă tot mai puțină melanină și se formează mici bule de aer, apărând astfel aspectul cărunt al părului.
Un bărbat obișnuit mănâncă în jur de 50 de tone de alimente şi bea circa 50.000 de litri de lichide de-a lungul vieții pentru a-și menține o greutate de 80 de kg.
Un om poate rezista până la 40 de zile fără mâncare, 6 zile fără apă şi 6 minute fără aer. El nu poate rezista fără să doarmă mai mult de 11 zile. Acestea însă sunt limitele maxime, care depind atât de factorii de mediu, cât și de condiția fizică a individului.
Dacă ați mânca fiind așezați în cap, mâncarea s-ar duce în sus, deoarece mușchii esofagului vor continua să împingă mâncarea către stomac.
Acidul gastric pe care stomacul omului îl produce pentru a digera mâncarea este atât de puternic, încât poate dizolva o lamă de ras. Din fericire pentru noi, celulele din mucoasa gastrică a stomacului se înnoiesc la 2-4 zile, nelăsând timp acizilor să le dizolve. Stomacul trebuie să-și refacă rapid mucoasa de protecție, pentru a evita auto-digerarea cauzată de propriii acizi.
Stomacul unui adult poate cuprinde până la 1,5 litri de hrană.
Intestinul gros are o lungime de 1,5 m și un diametru de 6,5 cm. Intestinul subțire are o lungime de 7-8 m și un diametru de 3 cm.
Durata medie a digestiei în intestinul subțire este de 4 ore. În intestinul gros, mâncarea este apoi digerată de la 4 ore până la 3 zile.
Mâncarea ajunge în 8 secunde din gură în stomac. În medie, stomacul digeră o masă bogată în grăsimi în 6 ore, în timp ce pentru o masă bogată în carbohidrați îi sunt necesare doar 2 ore.
Muşchii ochiului se mişcă de cca 100.000 de ori/zi. Pentru a vă imagina ce înseamnă acest lucru, gândiţi-vă că echivalentul unui asemenea efort pentru muşchii picioarelor înseamnă un traseu de 80 km zilnic.
Mușchiul ochiului este cel mai rapid. El se poate contracta în mai puțin de o sutime de secundă.
Pentru a te încrunta, foloseşti 43 de mușchi ai feței. Pentru a zâmbi, nu ai nevoie decât de 17.
Cel mai mare mușchi este latissimus dorsi, un mușchi plat de pe spate care intră în acțiune în timpul mișcării brațului.
Cel mai puternic mușchi din corpul uman este limba.
Corpul folosește 300 de mușchi pentru a sta în poziție dreaptă și 200 de mușchi când pășește.
Dacă toți cei 600 de mușchi ai corpului uman s-ar încorda în același timp și în aceeași direcție, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.
Peste 70% din bolile existente în lume se transmit prin secrețiile nasului și ale gâtului.
Aorta este cel mai mare vas sanguin din corpul uman. În cazul unui om adult, ea are diametrul unui furtun de grădină. La polul opus se află capilarele. Acestea sunt atât de subţiri, încât este nevoie de 10 astfel de vase, puse unul lângă altul, pentru a egala grosimea unui fir de păr.
Mărimea inimii unui om este egală cu cea a propriului pumn.
O picătură de sânge are nevoie de doar 30 de secunde pentru a face un circuit complet al corpului.
Inima bate de cca 2.700.000.000 de ori de-a lungul vieții. Ea continuă să bată și după ce este scoasă din corp. Chiar dacă este tăiat în bucăți, mușchiul inimii va continua să bată un timp.
Inima pompează mai mult de 6 litri de sânge pe minut, adică 10.000 de litri pe zi.
Inima femeii bate ceva mai repede decât a bărbatului.
În momentul primei respirații, un nou născut inspiră de 50 de ori mai puternic decât un adult.
Viteza aerului eliminat în timpul unui strănut este de 160 km/h. Nu se poate strănuta cu ochii deschiși.
Un om inspiră şi expiră de circa 23.000 de ori pe zi.
Plămânul drept reţine întotdeauna mai mult aer decât cel stâng.
O persoană obișnuită respiră cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vieții.
Capul unui copil cântăreşte cât un sfert din greutatea corpului lui. La maturitate, capul reprezintă doar a opta parte din greutatea trupului.
În momentul naşterii, creierul unui copil conţine circa 14 miliarde de celule, număr care nu mai creşte până la sfârşitul vieţii. Creșterea creierului se oprește în jurul vârstei de 15 ani.
După vârsta de 25 de ani, creierul uman începe să piardă până la 100.000 de celule zilnic. După 50 de ani, creierul uman îşi reduce simţitor volumul.
În prima lună de viaţă, un copil învaţă atât de multe lucruri, încât sinapsele din creierul său cresc de la 50 de miliarde la 1.000 de miliarde. Dacă şi corpul lui s-ar dezvoltă cu aceeaşi viteză, copilul ar cântări 77 de kilograme după numai o lună de viaţă.
Din cantitatea imensă de informație primită de creier, doar 126 biți/secundă sunt receptați în mod conștient, restul fiind receptați de subconștient.
Creierul uman generează într-o zi mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele mobile din lume la un loc. Numărul de neuroni din creierul uman ajunge la 100 de miliarde. Matematicianul John von Neumann a calculat că mintea umană poate înmagazina 280 de mii de miliarde de biți de memorie. Celulele creierului uman pot stoca de 5 ori mai multă informație decât Enciclopedia Britanică. Creierul este mult mai activ noaptea decât în timpul zilei.
Creierul continuă să transmită impulsuri electrice timp de 37 de ore după moarte.
Pentru a desfășura procesul gândirii, creierul are nevoie de mari cantități de energie. De aceea, după un intens proces de gândire, simțim aceeași oboseală ca și în cazul muncii fizice.
Atenția acordată jocurilor video consumă tot atâtea calorii cât mersul pe jos cu 3,5 km/oră.
Media înălțimii la femei este cu cca 10 cm mai mică decât media înălțimii la bărbați.
Bărbaţii mai scunzi de 1,28 m şi femeile mai scunde de 1,18 m sunt considerați pitici.
Femeile clipesc de două ori mai des decât bărbaţii.
Din punct de vedere fizic, o femeie este aptă de a naște 35 de copii de-a lungul vieții.
Femeia secolului 17 dădea naștere în medie la 13 copii.
Organismul unei femei are nevoie o oră în plus de somn față de cel al unui bărbat.
Oamenii sunt singurii care fac sex stând față în față.
Durerea de cap nu este o scuză bună pentru a nu face sex, deoarece endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic. Sărutul îmbunătățește aspectul pielii, ajută circulația și alină durerile de cap.
O persoană din 2 miliarde va atinge vârsta de 116 ani.

CUM SA NE HRANIM CORECT !!!

https://vindecatorul.wordpress.com/2013/08/30/cum-sa-ne-hranim-corect/

Afla ca daca vei combina alimentele gresit zi de zi pentru cativa ani sau zeci de ani cu siguranta organismul tau se va imbolnavi.

Asadar sa nu te surpirinda faptul ca esti bolnav cronic daca in ultii 5-10 ani ai mancat cartofi pai cu gratar de 7 ori pe saptamana si dulciuri de 3 ori pe zi.

 

2 - Ce se intampla in stomac de fapt ?

1. Cand mancarea ajunge in stomac, sucul gastric isi ajusteaza acidiatea(ph) si  ENZIMELE astfel incat mancarea sa fie digerata cat mai bine.(complet)

2. Consumanad impreuna doua alimente care au nevoie de ajustari DIFERITE diferite ale sucului gastric rezulta: un suc gastica care NU digera complet NICI UNUL dintre alimente.

3. Mancarea ajunge in intestine incomplet digerata si intra in PUTREFACTIE.

4. Rezultatul: acumulare de substante toxice in instestin  > Cedeaza unele organe (ficat,pancreas,rinichi etc) si rezulta=>  boala cronica.

5. Toate astea se intampla chiar daca  consumam alimentele cele mai BIO si naturale  dar le combinam gresit.

Buun.

3 -Regulile de combinare a alimentelor

Combinatiile de alimentele se impart in 3 categorii:

1. Combinatia optima (*DA)  care este CEA MAI BUNA alegere pe care o poti face pentru a avea o digestie completa.

2.Combinatia medie(*Neutru) cu putin efort tubul poate face fata unei astfel de combinatii INSA este bine sa nu faci ABUZ de astfel de combinatii deoarece ti-ar putea dauna.

3.Combinatiile daunatoare(*NU) - combinand astfel alimentele ai toate sansele ca digesita TA sa fie un esesc. Te vei alege cu BALONARI, CONSTIPATIE/DIAREE, MULTE GAZE iar repetand greaseala ani la rand te vei alege cu boli cronice. * Trage la imprimanta tabelul de mai jos si consulta-l zilnic inainte de masa pana cand iti faci un obicei din a combina alimentele corect.

A) Combinatii nerecomandate(RELE)

1. Stomacul NU poate digera 2 alimente concentrate in acelasi timp(aliment concentrat inseamana orice aliment care nu este leguma cruda sau fruct)

In special cele bogate in proteine care contin 2 surse de proteinediferite.Adica nu amestecam intre ele NICIODATA la aceeasi masa carnea cuouala cu branzeturile si cu leguminoasele(fasole,mazare,linte).

 

2. Nu amesteca niciodata PROTEINELE ANIMALE(carne,branzeturi,oua) cu cele bogate inAMIDON(paste,,paine,cartofi,orez,produse de patiserie,leguminoase) si cu nimic!

Proteinele animale necesita un fel de enzime pentru a fi digerate in timp ce amidonul are nevoie de cu totul alte enzime. E o contradicitie la nivelul enzimelor care faca ca niciunul din alimente sa nu se digere complet. Asadar: NU cartofii pai cu friptura, NU paste cu carne decat cu sos vegetal si Nu PRODUSE de patiserie umplute cu carne)

3. NICIODATA nu combinam fructele si dulciurile(zaharul) cu restul mancarii.

Fructe se consuma DOAR pe stomacul gol. Asadar ori cu minim 30 min inainte sau cu 2 ore dupa masa. Zaharul,mierea,fructoza sau dextroxa inhiba secretia sucului gastric astfel ca amestecandu-l cu restul mancarii te vei simti FOARTE BALONAT si inconfortabil dupa masa  ! Asadar FARA DESERT .

*Daca cumva simti nevoia puternica de a manca dulce dupa masa inseamna ca nu mananci conform tipului tau de metabolism.

4. Nu amesteca alimentele GRASE(unt,untura,smantana,slanina si uleiurile) cu cele bogate in PROTEINE dar NICI cu cele bogate in AMIDON.

In primul rand grasimile amestecate cu proteine ingreuneaza foarte mult trecera mancarii din stomac in intestin.

In al doile rand grasimile amestecate cu amidonul formeaza un bol alimentar indigest insa extrem de bogat in calorii golale(ne insotite de nutrientii necesari pentru a putea fi utilizate de corp=>se depun).

5. NU consuma APA nici la masa nici dupa masa!

Consumand apa la masa nu faci altceva decat sa diluezi sucurile gastrice iar astfel digestia devine foarte proasta. Consumand apa imediat dupa masa faci cam acelasi lucru.

Apa se bea cu minim 20-30 min inainte de masa.

6. Laptele este cel mai bun GOL ( la fel si pepenele doar gol).

Nu se amesteca cu nicun aliment, exceptie face painea integrala insa nu in exces.

7. Nu combinam fructele acide cu cele dulci in acelasi timp.

Cele acide (portocala, marul,fructele de padure etc) se pot combina intre ele insa cele dulci se consuma un singur fel odata.(doar banane sau doar pere etc.)

Asadar cum mancam corect ?

B) Combinatiile BUNE

1. Proteinele animale le combinam cu LEGUME sarace in amidon:

(in special cele verzi si cele bogate in apa patrunjel,spanac,rosie,castravete,ardei,broccoli,varza etc)

2. La fel GRASIMILE se asociaza foarte bine si ele cu legumele usoare.

3. Alimentele bogate in AMIDON(paste,cartof,paine,porumb,orez etc) se completeaza excelent cuLEGUMINOASELE(fasole, mazare, linte,bob, naut)

4. Consuma DOAR pe stomacul gol: Fructele si Laptele iar cand mananci pepene nu il combina cu alt fruct.

5.Tot ce este dulce  DOAR pe stomacul gol !

Renunta la desert DUPA MASA ! Asa cum am mai spus zaharul de orice tip inhiba puternic enzimele responsabile cu digestia.RETINE Desertul(fie el un fruct)  e  un obicei foarte nesanatos care strica grav calitatea digestiei si totusi este atat de practicat peste tot. Decat desert mai bine mananca manacare pana nu mai poti. Daca totusi simti nevoia de dulce dupa mancare inseamana ca nu ai dat corpului alimentele de care avea nevoie  vezi Dieta tipurilor de metabolism.

4. Si eu ce mai mananc?

Probabil ca te intrebi acum cum ai putea sa-ti organizezi mancarea in decursul unei zile pentru a te incadra in ceea ce inseamna Cobinatia corecta a alimentelor.

Depinde de ce tipul tau de metabolism.

Schema 2

UN PAS IMPORTANT!

Sa speram ca vom putea introduce bioenergia ca fiind o solutie in vindecarea bolilor!

CINE SUNTEM NOI?

Probabil cea mai profunda intrebare adresata vreodata!

www.e-dimineata.ro

 

Aproximativ 72% din corpul uman este H2O – apa in stare lichida. La fiecare 16 zile, aproximativ 100% din apa organismului este schimbata intr-un organism sanatos. Elementele grele, cum ar fi carbon, sodiu si potasiu iti pot ocupa organismul aproximativ 8-11 luni. De exemplu, calciu si fosforul din oase sunt inlocuite printr-o dinamica de cristalizare – dizolvare, care face ca oasele noastre sa fie inlocuite complet cu timpul.

Inlocuirea atomica a altor organe poate fi estimata:

•Captuseala stomacului si intestinului la fiecare 4 zile;

•Gingiile sunt inlocuite la fiecare 2 saptamani;

•Pielea este inlocuita la fiecare 4 saptamani;

•Ficatul este inlocuit la fiecare 6 saptamani;

•Captuseala vaselor de sange este inlocuita la fiecare 6 luni;

•Inima este inlocuita la fiecare 6 luni;

•Celulele de suprafata implicate in procesul de digestie – de la nivelul cavitatii bucale, pana la nivelul intestinului gros – sunt inlocuite la fiecare 5 minute;

Aceste date uimitoare au fost mai intai subliniate de catre Dr. Paul C. Aebersold in anul 1953 intr-o lucrare de referinta prezentata la Institutul Smithsonian, ce poarta denumirea “Radioisotopes – New Keys to Knowledge”.

In aproximativ un an de zile din acest moment fiecare atom din corpul tau va fi schimbat. Nu exista nici macar un singur atom din corpul tau care se va afla acolo pentru totdeauna si exista o sansa de 100% ca alti oameni din istorie au fost detinatorii acelorasi atomi care formeaza organismul tau in prezent.

La fel de fascinant este si faptul ca aproximativ 33% din greutatea organismului tau, nu esti chiar “tu”, ci este un conglomerat de bacterii, virusuri, paraziti si alti vizitatori. De fapt, in cazul bacteriilor, in comparatie cu celulele organismului tau, acestea formeaza un numar de 10 ori mai mare.

Datele prezentante mai sus, ne lasa cu o intrebare filosofica foarte importanta: “Daca fiecare atom din corpul nostru este inlocuit in fiecare an, cine suntem noi, asta in cazul in care nu suntem celulele organismului si nici atomii care formeaza corpul nostru fizic?”.

PARINTELE PANTELIMON

Parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa: "Depresia apare atunci cand oamenii nu-si mai inteleg menirea pe acest pamant"

- S-a retras din lume la poalele Munţilor Şureanu, unde trăieşte în post şi rugăciune, cu bucuria de a fi alături de fraţii săi întru Hristos. Absolvent de Belle Arte, pictor de icoane şi fotograf, Părintele Pantelimon Şuşnea e şi un minunat vorbitor, ale cărui cuvinte învăluite de har au salvat de la naufragiu sufletesc mii de tineri. I-am căutat prezenţa mângâietoare în Postul Paştelui, pentru a găsi răspunsuri despre o suferinţă adesea subestimată, ce ameninţă să se transforme într-o boală a secolului. Un îndreptar de vindecare şi de înviere sufletească 

"Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii"

- Azi, mai mult ca oricând, pare că am ajuns într-o fundătură. Statisticile spun că un român din zece suferă de depresie. Părinte, ce spune asta despre vremurile în care trăim?

- O lume atinsă de depresie e o lume lipsită de bucurie şi dragoste. E o lume alienată şi însingurată, o lume urâtă, care şi-a pierdut reperele, în care s-a pierdut dimensiunea verticală şi în care omul se desfăşoară numai pe orizontala existenţei, într-o diversitate infinită şi goală. E o lume care nu mai are nimic de spus. O lume goală de Dumnezeu, în care bucuria e confundată adesea cu plăcerea. Or, bucuria adevărată ţine de resorturi mult mai profunde, e împlinirea deplină a rostului tău ca om şi e strâns legată de înaintarea în viaţa spirituală. Depresia apare atunci când oamenii nu-şi înţeleg destinul, menirea lor pe acest pământ.

- Niciunul din oamenii atinşi de depresie nu pare să fi scăpat de gândul obsesiv că viaţa e lipsită de sens. Că nu alegem noi să ne naştem, cum nu alegem când să murim.

- Singurul sens al vieţii e mântuirea. Doar că oamenii cred adesea că mântuirea e ceva ce ni se dă în urma unui verdict final, dacă am făcut nişte fapte bune. Mântuirea e fericirea, e raiul. Raiul nu e un loc. Raiul e starea de relaţie cu Dumnezeu, care se trăieşte încă de aici, de pe pământ. E greu să iubeşti o idee. De aceea Dumnezeu s-a făcut om, ca să ne înveţe că îl putem iubi, iubindu-i pe cei de lângă noi. Mântuirea e dinamica acestei relaţii de iubire, cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Nimeni nu se poate împlini în afara iubirii, în afara unei relaţii. Oamenii uită că Dumnezeu nu este singur, Dumnezeu este o relaţie (o treime), iar noi suntem făcuţi după asemănarea lui. Bucuria se cere împărtăşită, nu se trăieşte în singurătate. De aceea se spune că cea mai mare fericire e să iubeşti şi să fii iubit.

- Sunteţi şi preot duhovnic. Suferinzii de depresie caută alinare la mânăstire?

- Sunt mulţi cei care vin să-şi găsească liniştea la mânăstire, dar asta nu înseamnă că îşi deschid sufletul foarte uşor. Îi recunoşti după chip. Un om nefericit e un om fără strălucire în privire. E apăsat, gârbovit, întunecat şi agresiv, adesea. Când e nemulţumit de el însuşi, omul e agresiv. E ca o fiară rănită, care suferă, e periculoasă şi nu te lasă s-o ajuţi. Dar de cele mai multe ori, în spatele violenţei se ascunde nu răutate, ci suferinţă.

"Dumnezeu nu trădează niciodată"

- Niciodată viaţa n-a fost mai înlesnită ca acum. Şi totuşi, e tot mai multă suferinţă în lume. De unde vine?

- Depresia e o stare de cădere. Apare dintr-o lipsă de împăcare a sufletului cu sine, cu Dumnezeu sau cu oamenii. E o stare de conflict, de ruptură interioară, între suflet şi intelect. O lipsă de echilibru. Depresia înseamnă, în primul rând, o lipsă de dragoste. Oamenii suferă când nu-şi mai pot găsi adăpost în celelalte suflete din jurul lor. Când nu pot găsi sprijin gratuit din partea semenilor lor, oamenii se descurajează şi în relaţia cu Dumnezeu, le e greu să-şi mai imagineze un Dumnezeu iubitor. Dar dacă oamenii mai trădează, fiindcă sunt neputincioşi, Dumnezeu e singurul care nu trădează niciodată. Totuşi, e foarte greu să ajungi la măsura relaţiei cu Dumnezeu, fără să relaţionezi cu oamenii. Avem nevoie de o confirmare şi din partea semenilor, că nu suntem inutili pe lume. De aceea, nu se poate scăpa de depresie fără acea iubire necondiţionată, care nu pretinde nimic în schimb, care nu te judecă şi nu te acuză, ci te primeşte şi te odihneşte.

- Iubindu-i cu adevărat pe cei deznădăjduiţi, i-am putea ajuta să se vindece?

- Ar trebui să fim noi înşine Dumnezeu unii pentru ceilalţi, să-i odihnim şi să le dăm încredere şi adăpost, ca un refugiu pe munte, în timp de furtună. Să-i protejăm şi să le fim casă. Când îl hrăneşti pe celălalt, îl hrăneşti, de fapt, pe Dumnezeu, când îl îmbrăţişezi, el se îmbracă cu tine şi nu-i mai e frig. Când îi vorbeşti, se încălzeşte la vorbele tale. Iubirea e singura scăpare. Am întâlnit oameni care şi-au depăşit stări vecine cu patologia. Nu erau împăcaţi, fiindcă nu puteau să ierte, iar starea aceea de neiertare îi măcina, îi deconstruia lăuntric. Când au reuşit să ierte, să se împace, să-i primească pe cei care le-au greşit în inima lor, şi-au revenit spectaculos. Trebuie doar să ai răbdare. Numai intrarea într-o relaţie de iubire cu ceilalţi poate să astâmpere setea omului. Când omul găseşte odihnă într-o relaţie, îşi revine. Dar pentru asta trebuie să scape de obsesia sinelui.

- Adică să renunţe la egoism?

- Egoismul, voia proprie, sunt cei mai mari duşmani ai noştri. Ne tiranizează şi pe noi, şi pe ceilalţi. Nu putem avea relaţii profunde cu ceilalţi fără lepădare de sine. Dacă nu mă lepăd de sine, îi cer celuilalt să se alinieze la sinele meu, adică să se alinieze la mine în gândire, în simţire, să vadă lumea exact ca mine. Înseamnă să-l înrobesc, să-l privez de libertate. Şi atunci îi anulez fiinţa, el nu mai poate evolua. Începe să se apere şi se îndepărtează de mine, fiindcă simte că am tendinţa de a-l desfiinţa, chiar dacă poate compensez cu lucruri exterioare. Îl răsplătesc cu daruri, dar de fapt îl posed, îl înrobesc, îl transform într-un accesoriu cu care să mă împodobesc. Şi, la final, mă simt la fel de singur. Când eşti liber de obsesiile tale şi de slujirea sinelui, începi să te gândeşti la celălalt cu adevărat, să te gândeşti ce gest ai putea să faci pentru el, fără ca el să-ţi ceară. Ai putea să-l aştepţi cu ceva bun de mâncare? Ai putea să-i duci un pahar cu apă? Ai putea face un drum în locul lui? Ce lucru mai frumos decât să mergi să-i potriveşti pătura la spate, să nu-l tragă curentul, când se culcă? Paradoxul e că abia când te lepezi de tine, te câştigi pe tine şi-l câştigi şi pe celălalt. Îl cucereşti, când renunţi să-l mai cucereşti. Cu cât vrei mai tare să subordonezi şi să controlezi, cu atât eşti mai singur, cu cât te pui mai tare în sprijinul celorlalţi, cu atât eşti mai înconjurat de oameni. Oamenii ar trebui să fie ca lumânările care, consumându-se pe sine, luminează în jurul lor şi îi încălzesc şi pe ceilalţi.

"Nu eşti fericit când aduni, ci când dăruieşti!"

- Nemulţumirea faţă de ceea ce ai creează, şi ea, depresie. Cei mai mulţi dintre oameni tânjesc veşnic după altceva. Viaţa lor e mereu în altă parte. De ce nu-şi găsesc locul şi rostul?

- În spatele multor căutări ale omului se ascunde, de fapt, nevoia lui de divinitate. Oamenii tânjesc după starea de Dumnezeu. Suferă din cauza neputinţei lor, simt că ar putea fi mai mult decât sunt. Dar acest mult mai mult îl transferă în afara lor, în loc să-l acumuleze interior. Tind să aibă în loc să devină. Tind să stăpânească, în loc să dăruiască. Orientată greşit, spre valorile lumii acesteia, tânjirea aceasta începe să se amestece cu frustrarea, fiindcă lucrurile finite nu pot satisface sufletul.

- Unii au tot ce le trebuie: slujba pe care şi-au dorit-o, suficienţi bani să trăiască o viaţă, ba chiar şi celebritate... Şi totuşi, sunt profund nefericiţi. Ce le lipseşte?

- Oamenii aceştia au obiectele pe care şi le doreau, şi-au cumpărat şi oamenii din jur, dar au pierdut din vedere relaţia cu ceilalţi. Sunt dependenţi de lucrurile materiale, tocmai din această nesiguranţă a existenţei unei alte realităţi. Când eşti conştient de veşnicie, te desprinzi uşor de grijile materiale. Nu mai aduni cu disperare. Nu te mai temi de ziua de mâine, începi să ai încredere, deci să ai credinţă. Materia în sine nu poate aduce fericirea, cum nu o poate aduce nici faima artistică sau intelectuală. Nu devii fericit în momentul în care aduni, ci în momentul în care dăruieşti. Valorile, indiferent că sunt materiale, spirituale sau intelectuale, trebuie acumulate pentru a fi dăruite. Materia trebuie transfigurată, trebuie să capete valoare spirituală, prin gesturile noastre de dărnicie şi bunătate. Omul, când încearcă să îngrămădească materia în scop egoist, să strângă avere, o scoate pur şi simplu din circuitul ei firesc, acela de a fi în slujba legăturii dintre oameni. Dar materia e aceeaşi dintotdeauna, ea nu sporeşte. E minunat să te gândeşti că apa pe care o bem noi e aceeaşi, în aceeaşi cantitate, ca acum mii de ani. Aceeaşi apă care circulă, care n-a părăsit planeta. Acelaşi dar, pentru fiecare dintre noi.

- Am observat la mulţi tineri de azi un fel de masochism al nefericirii. Trăiesc suferinţa cu voluptate, hrănindu-se parcă din ea. Se cuibăresc în depresie.

- Există o plăcere perversă, melancolică, o durere de sorginte romantică a omului, de a "se îndulci" cu nişte suferinţe, numai pentru că acele suferinţe pun în mişcare ceva dincolo de instincte, îl fac să-şi simtă sufletul viu şi plin de vibraţie. Incapabili să ia calea mântuitoare a bucuriei (care presupune lucrarea virtuţilor), o aleg pe cea comodă a suferinţei nemântuitoare, care îi condamnă să nu-şi depăşească în veci condiţia. A resimţi plăcere din durere e o malformaţie sufletească. Şi e plăcere, nu bucurie! Voluptatea aceasta a suferinţei e şi un mod de afirmare al oamenilor slabi. E mult mai uşor să te afirmi distructiv! E o formă de a ieşi din anonimat, o nevoie de compătimire, o cerşire, inconştientă, a atenţiei.

"Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită"

- Oriîncotro ne uităm, se promovează modelul omului de succes, veşnic zâmbitor. Fericirea e un imperativ, iar depresia e o ruşine, un stigmat. În faţa unei asemenea presiuni din partea societăţii, neputinţa unora de a se bucura îi afundă şi mai tare în deznădejde.

- Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită şi produce foarte multă frustrare, pentru că oamenii intră în competiţie cu un model ireal, utopic. Viaţa nu e o fericire continuă, cum nu e nici efort continuu. Viaţa e o împletire de strădanie şi bucurie, iar bucuria vine adesea ca răsplată pentru efort, vine din împlinirea unei datorii, a unei sarcini, din felul în care-ţi lucrezi talanţii ce ţi s-au dat. Dumnezeu a muncit şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. Obsesia fericirii cu orice preţ e păguboasă. Înseamnă că dorinţele tale au luat-o înaintea vieţii şi au devenit nefireşti. E fundamental să nu-ţi doreşti ceea ce nu se poate, să te bucuri de ceea ce ai, şi de cele bune, şi de cele rele, să găseşti un sens în tot ceea ce ţi se întâmplă. Să încarci de semnificaţie fiecare încercare a vieţii tale. Dacă elimini greutăţile şi efortul vieţii, elimini şi bucuria. O viaţă molatică, trăită în plăcere, e o viaţă în care îţi ratezi împlinirea. Doar încercările plătite cu disconfort sau sacrificiu lasă o urmă în fiinţa omului. Gândindu-te la câştigul pe care îl obţii, nu mai priveşti cu teamă greul şi suferinţa vieţii. Dacă privim lucrurile din perspectiva veşniciei, din lumea aceasta nu ieşim decât cu ceea ce am devenit.

- Intrată pe mâna psihologilor, depresia e tratată precum o boală. Se dau chiar metode de ieşire din depresie, în zece paşi... Putem oare depăşi suferinţele sufleteşti după reţetă?

- Nu ai cum să ajungi la starea de bine fără o lucrare spirituală. Bucuria nu vine decât de la izvorul bucuriei, care e Dumnezeu, nu vine decât din trăirea iubirii. Dar pentru asta, trebuie să ne curăţăm ochii şi să vedem în celălalt chipul lui Dumnezeu. Să trecem de negativele lui (căci negativele nu ţin de profunzimea fiinţei, ci sunt un accident în fiinţa lui) şi să privim mai adânc. Când iubeşti pe cineva, spunea Părintele Iustin, stareţul Mânăstirii Oaşa, eşti ca un scafandru care pătrunde în adâncul oceanelor şi scoate la suprafaţă comorile. Când iubeşti pe cineva îl inspiri, activezi în el puteri de care habar nu avea că le are. Forţe care zac latent în adâncul oceanului. Devenirea noastră ca fiinţe umane este imposibilă fără dragostea celorlalţi. Fiecare om revelează în noi un alt mod al nostru de a fi în lume. Putem fi în foarte multe feluri, în funcţie de câte relaţii profunde activăm în noi. Abia prin trăirea relaţiei ne revelăm pe noi înşine şi înaintăm spre chipul nostru adevărat, care e inepuizabil, care e Dumnezeul din noi. Dar din păcate, activăm unul în celălalt doar 1 % din cât am putea. Trăim o formă foarte diminuată a noastră. Suntem foarte zgârciţi cu noi, nu ne dăm dreptul la viaţă, la devenire. Nu ne iubim îndeajuns.

- Unii oameni sunt dărâmaţi de încercări minore, iar alţii, deşi li se dau greutăţi fără număr, trec prin viaţă cu fruntea sus. De ce unii au tăria de a le înfrunta şi alţii nu? E oare aluatul din care am fost făcuţi atât de diferit?

- Ce le face unora viaţa foarte grea nu e faptul că viaţa e foarte grea în sine, ci faptul că ei nu sunt dispuşi să vadă şi partea luminoasă a greului din viaţă. De aceea este fundamental să găseşti sensul fiecărei încercări sau suferinţe de care te loveşti. Dacă o umpli de sens, îţi găseşti puterea şi seninătatea de a merge mai departe cu fruntea sus. Dacă nu-i găseşti un sens, ea ajunge să te dărâme. Dacă n-ar fi întâmpinat de suferinţă, omul ar fi extraordinar de superficial. Abia încercările vieţii îl fac să gândească mai profund. Cât timp îi merge bine din toate punctele de vedere, stagnează, trăieşte la suprafaţa sa, nu trăieşte cu toată fiinţa. Nu trebuie să ne fie frică de suferinţă. Hristos ne-a învăţat să ne eliberăm de ea. A exorcizat-o în viaţa lui pământească, înfruntând frica de foamete, de nesomn, de durere, chiar şi frica de moarte, care îi ţine pe toţi în robie. Şi, când a ajuns deasupra fricii, a fost liber. Frica de încercările grele ale vieţii ne inhibă şi ne împiedică să fim mai mult decât suntem. Trebuie să avem curajul să gândim pentru noi o viaţă măreaţă. Trebuie să avem curajul să visăm şi să ne visăm mai presus de fricile şi neputinţele noastre.

"Oamenii cu adevărat fericiţi nu ştiu că sunt fericiţi"

- Părinte, trăiţi într-un loc care e raiul pe pământ. La oraş, însă, depresia şi alienarea par mai acasă ca niciodată...

- Lumea adevărată e cea pe care a făcut-o Dumnezeu, nu cea artificială, pe care a creat-o omul. Călugării, se spune, sunt retraşi din lume. Nouă ne place să spunem că suntem retraşi în lume, în timp ce orăşenii sunt retraşi din lume. Ce fericire să simţi ritmurile naturii, să simţi primăvara pământul reavăn, fărâmicios, să vezi cum plesnesc mugurii! La oraş, în spatele atâtor interfeţe de comunicare, s-a pierdut frumuseţea vieţii, acea frumuseţe ritualică din comportament, din gesturi şi din cuvinte, prin care îl cinsteai pe cel de lângă tine. A fost înlocuită de mult tupeu şi de multă îndrăzneală. Ţăranul ştia să încarce totul de frumuseţe şi de sens, până şi hainele pe care le îmbrăca. Fiecare cusătură avea o semnificaţie. Şi unealta îi era înfrumuseţată. Iar dacă se ducea pe câmp, cânta, să-şi facă munca mai plăcută. Azi, omul nici de munca lui nu se mai bucură, fiindcă pentru el e doar mijloc de a strânge bani. Munca nu-i mai aduce bucurie, nu mai e mijloc de devenire spirituală. Utilitarismul acesta, atât de pregnant la oraş, a făcut să se piardă dimensiunea spirituală a vieţii. S-a pierdut misterul din creaţie, din relaţie, nu mai vedem taina celuilalt, îl privim doar din perspectiva eficienţei şi a exploatării. Ne exploatăm unii pe alţii şi suntem gata să-l exploatăm şi pe Dumnezeu.

- Ce am putea face să depăşim toate aceste neajunsuri, să ne vindecăm sufleteşte?

- Fiecare din noi se poate ridica deasupra vieţii, dacă încarcă de sens tot ceea ce face, dacă prin tot ceea ce face se apropie de Dumnezeu. Nu doar prin rugăciune sau prin mersul la biserică te sfinţeşti, ci prin fiecare faptă sau gest. De la felul în care stai, până la felul în care munceşti, de la felul în care faci ceva de mâncare, până la felul în care plantezi o floare, de la felul în care vorbeşti cu un om până la felul în care te culci. Toate gesturile noastre cotidiene trebuie transfigurate printr-un fel aparte de a fi. Prin iubirea pe care o purtăm. Trebuie umplute de prezenţă, de sens, de mister, de frumuseţe şi de bucurie.

- Se spune că bucuria adevărată e profundă şi, cu toate astea, se dovedeşte trecătoare. De ce n-o putem fixa, de ce n-o putem opri în loc?

- Nu trebuie să privim bucuria ca pe un drog, care să ne facă să uităm de suferinţa lumii acesteia, nu trebuie să o căutăm ca pe o evadare. Nici măcar nu trebuie să o căutăm! Oamenii cu adevărat fericiţi nu ştiu că sunt fericiţi, fiindcă îşi măsoară fericirea în fericirea celorlalţi. Ei sunt ieşiţi din sine şi trăiesc prin celălalt. Fericirea vine singură. Şi vine ca un dar pentru cei care ştiu să-l caute pe celălalt şi pe Dumnezeu. Toate aceste piscuri înălţătoare de fericire, care apar fulgurant în timpul vieţii, sunt nişte trepte intermediare. Sunt o odihnă, o răsplată după fiecare treaptă urcată, după care nu avem voie să ne oprim. În umbra lor, însă, Hristos ne dăruieşte o pace "pe care nimeni nu o va lua de la noi". Ne dăruieşte liniştea şi bucuria aceea constantă, care ne descătuşează şi ne face liberi.
Sursa: http://www.formula-as.ro/2014/1114/asul-de-inima-45/parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-depresia-apare-atunci-cand-oamenii-nu-si-mai-inteleg-menirea-pe-acest-pamant